Restaurant BUN

Comentariul autorului

BUN este un restaurant amenajat în Casa Brătianu, un conac somptuos construit în 1896, neutilizat în cea mai mare parte a ultimilor 25 de ani. Atât exteriorul, cât și interiorul se aflau într-o stare avansată de degradare. Imobilul nu este clasat pe lista monumentelor dar atât proprietarul cât și noi am ales a-l trata ca pe un obiect de patrimoniu.

În restaurare există multe abordări, de la păstrarea clădirii exact așa cum a fost găsită, cu intervenții minime, până la readucerea ei la o imagine considerată originală, reconstruirea unor elemente dispărute sau introducerea unor intervenții contemporane contrastante. Am ales să tratăm fiecare element diferit, în funcție de starea lui, valoarea istorică, ce a putut fi recuperat și adaptarea la noua funcțiune. Credem într-o reutilizare adaptivă, nu într-o „muzeificare” a clădirii.

Intervenția a început cu îndepărtarea straturilor care ascundeau finisajele și culorile originale. Nivelul de intervenție a fost stabilit pentru fiecare element în parte, păstrând, acolo unde a fost posibil, martori ai straturilor istorice. Scopul nu a fost să facem clădirea să pară nouă, ci să-i recuperăm caracterul prin înțelegerea și păstrarea istoriei sale.

Una dintre cele mai importante acțiuni a fost refacerea finisajului original al fațadei. Prin decopertări succesive îndepărtat finisajul „strop de ciment”, un adaos al anilor '60 și am identificat finisajul original, într-o nuanță delicată de alb-ivoriu. Acesta a fost refăcut pentru a reda aspectul istoric al fațadei și a pune în valoare ceramica albastru-turcoaz.

Tâmplăria din lemn, streșinile, intradosurile, stucaturile și detaliile ornamentale au fost curățate și reparate cu grijă. Elementele existente au fost păstrate, acolo unde starea lor a permis, cu finisajul natural, conservând ce s-a păstrat din vechile vopsitorii și patina timpului. Liniile de contur și delimitările câmpurilor adăugate pe fațadă în anii ’60 au fost îndepărtate, nefiind originale și fragmentând vizual fațada și ornamentele originale.

Iluminatul arhitectural încearcă să pună în valoare arhitectura și detaliile ornamentale fără a concura cu ele.

Tavanele au fost curățate și stabilizate pentru a păstra patina, suprapunerile de acuarele și urmele timpului. Pereții au fost parțial zugrăviți în culorile originale. După decapare, unele uși au avut nevoie de reparații și au fost revopsite în timp ce lemnul recuperat de pe altele a fost lăsat aparent. Aceeași abordare a fost aplicată anumitor pereți și lambriuri. Parchetul existent nu a mai putut fi recuperat și a fost înlocuit cu unul nou, identic ca esență, dimensiuni și model.

În unele cazuri, chiar și elemente banale, cum ar fi lustrele improvizate din tuburi fluorescente, o rămășiță a anilor '60, au fost considerate ca fiind relevante despre istoria clădirii, reparate și păstrate.

Nu existau grupuri sanitare, astfel că a fost necesară sacrificarea unei încăperi ample pentru introducerea lor. Noua funcțiune de restaurant face clădirea utilizabilă azi, păstrându-i în același timp caracterul arhitectural, materialele și urmele timpului.

Materialele au fost aduse din zona Sassuolo, Italia, de la producători specializați în restaurare și materiale naturale pe bază de var. Pentru tencuielile de reparație au fost folosite diferite granulații de agregate, pentru a reproduce fina textura originală.