Consolidare, restaurare și refuncționalizare imobil str. Bărăției – centrul istoric, București

Comentariul autorului

Imobilul din str. Bărăției nr. 50 este o construcție istorică edificată etapizat, a cărei configurație actuală rezultă din transformări și extinderi succesive. Prima etapă de edificare, datată în jurul anului 1824, este identificabilă la nivelul subsolului și al parterului. Subsolul păstrează bolta semicilindrică din zidărie de cărămidă îngustă, de tip „oltenească”, iar către strada Bărăției se conservă, la nivelul parterului, zidăria masivă din blocuri de piatră. Aceste componente constituie nucleul construit cel mai vechi al imobilului.
Etapele ulterioare au determinat dezvoltarea construcției în adâncimea parcelei și pe verticală, prin realizarea etajului și configurarea regimului de înălțime mărit (subsol parțial, parter, etaj 1), corespunzător funcțiunii istorice mixte: pivniță la subsol, spații comerciale la parter și locuire sau ateliere la etaj. Prin această evoluție, imobilul dobândește configurația tipologică a locuinței cu prăvălie, specifică fondului comercial bucureștean de sfârșit de secol al XIX-lea, denumită generic „Lipscănie”. Transformările din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt recognoscibile inclusiv la nivelul fațadei principale; balconul cu parapet din fontă este documentat în jurul anului 1880. Fațada păstrează astfel componente aparținând unor etape constructive diferite; această succesiune a fost considerată componentă a autenticității construcției și a fundamentat soluția de restaurare.
La începerea lucrărilor, clădirea era dezafectată și se afla într-o stare aproape de colaps. Planșeele peste parter și etaj erau dispărute, acoperișul inițial nu se mai păstra, iar zidăriile prezentau degradări structurale majore – către fundul parcelei, zidurile perimetrale erau deja prăbușite. Intervenția a urmărit conservarea substanței istorice și consolidarea diferențiată a elementelor aparținând etapelor succesive de edificare (printre care, și urma zidăriei de piatră care delimita gangul de intrare).
Soluția structurală adoptată este mixtă: zidăriile istorice au fost consolidate prin foraje cu bare verticale de armare, cu limitarea intervenției asupra paramentelor istorice valoroase. Zidăriile prăbușite din zona posterioară a parcelei au fost completate în corelare cu soluția de consolidare. Subsolul boltit a fost conservat, planșeele dispărute au fost refăcute, iar completările de zidărie au fost adaptate la situațiile constatate în urma decopertărilor. Tratarea paramentului la interior urmărește menținerea lizibilității stratigrafiei constructive, printr-o prezentare arheologică, și evidențierea etapelor istorice.
Fațada principală a fost conservată și restaurată. Decorațiile ceramice din teracotă existente au fost conservate in situ, iar elementele lipsă au fost replicate și reintegrate. Tencuiala istorică, pe bază de var hidraulic, a fost fixată și completată cu materiale compatibile. Tâmplăriile din lemn au fost refăcute pe baza documentației arhivistice, iar balconul istoric, cu parapet din fontă, a fost conservat și consolidat.
Intervenția contemporană completează structura existentă prin elemente explicit recognoscibile: scări metalice cu trepte placate cu cărămidă, refacerea planșeelor și a șarpantei, precum și introducerea unui nucleu interior, cu planșeu din sticlă și luminator, necesar pentru iluminarea și ventilarea naturală a unei construcții care ocupă integral parcela. Regimul final este subsol parțial, parter, etaj 1 și etaj 2 parțial/mansardă cu supantă, cu funcțiuni administrative-comerciale la nivelurile inferioare și cu birouri la etaj.