Restaurarea fostei case domnești – Mănăstirea Slatina

Comentariul autorului

Mănăstirea Slatina, ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu, este un ansamblu monument istoric de importanță națională, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească a secolului al XVI-lea. Fosta Casă Domnească, datată 1561 și amplasată în centrul incintei, este un valoros exemplu de arhitectură rezidențială medievală cu influențe renascentiste. Organizarea interioară era definită de o succesiune ascendentă a nivelurilor, de la vest spre est, corelată cu ierarhia funcțională a încăperilor.
Această caracteristică a clădirii istorice a devenit una dintre ideile directoare ale intervenției contemporane.
Restaurarea clădirii a început în 1973, prin intervențiile arh. Ioana Grigorescu și arh. Virgiliu Polizu, cu intenția transformării în muzeu. Lucrările începute în 2024, finanțate prin PNRR, continuă acest demers, urmărind atât conservarea și eliminarea cauzelor degradărilor, cât și adaptarea monumentului la utilizarea muzeală și culturală contemporană.
La începutul intervenției, muzeul era improvizat și lipsit de climatizare, podul era neamenajat și greu accesibil, beciurile erau afectate de infiltrații și umiditate, iar zonele de ruină prezentau degradări și adaosuri parazitare.
Spațiile muzeale au fost reorganizate și climatizate, cu monitorizarea temperaturii și umidității. Beciurile boltite au fost protejate printr-un canal perimetral de aerare pentru ventilarea zidăriilor și reintegrate în circuitul de vizitare ca spații de expunere.
Podul a fost transformat într-o sală de întruniri versatilă, destinată activităților culturale. Accesul se realizează printr-o nouă scară din lemn și printr-un sistem de cursive și pasarele care reinterpretează succesiunea istorică ascendentă a nivelurilor. Două cursive longitudinale din stejar, cu partea inferioară curbată, evocă bolta de zidărie dispărută, fără a o reconstrui literal. Ansamblul va integra și o bibliotecă, transformând accesul spre mansardă într-un parcurs cultural.
La exterior, paramentul din piatră al clădirii muzeului a fost protejat cu un strat subțire de mortar de var, păstrând lizibilă textura istorică. Zonele conservate ca ruine rămân din piatră aparentă, cu margini neregulate și completări discrete; nașterile fostelor bolți sunt sugerate prin cărămidă.
La partea superioară a fațadelor, profilul tencuielii urmărește nivelul istoric al parterului. Deasupra, în lipsa informațiilor certe privind fostul etaj, fațada este retrasă, sugerând volumul dispărut fără o reconstituire ipotetică.
Intervenția păstrează autenticitatea materialului istoric și respectă etapele anterioare valoroase, introducând elemente contemporane clare și discrete. Casa Domnească devine astfel nu doar un obiect restaurat, ci un spațiu muzeal și cultural activ, în care arhitectura însăși participă la interpretarea monumentului.
Beciurile reintegrate în circuit, încăperile istorice, traseul ascendent către mansardă și spațiul destinat întâlnirilor alcătuiesc o succesiune de experiențe care leagă memoria monumentului de utilizarea sa contemporană.
Restaurarea fostei Case Domnești de la Mănăstirea Slatina propune astfel nu recuperarea unei imagini pierdute, ci continuarea istoriei clădirii printr-o intervenție atentă și recognoscibilă.
Prin această abordare, monumentul este conservat nu ca obiect izolat, ci ca spațiu viu: muzeu, loc de întâlnire și cadru pentru activități culturale, reintegrat în circuitul de vizitare și în viața contemporană a Mănăstirii Slatina.