Comentariul autorului
Terenul rectangular se află într-un țesut istoric protejat, în nordul orașului, într-un cartier liniștit, cu parcele înguste și case cu grădină — o tipologie programată și păstrată în timp, care definește cartierul și care a impus direcția proiectului înainte ca acesta să înceapă. Parcelarul este protejat, tipologia obligatorie, densificarea inevitabilă.
Casa nouă se inserează în această logică fără să o forțeze. Locul este o altă piesă înghițită de un amalgam de viață urbană molcomă ce pare a nu își mai afla rostul, sub presiunea investițiilor imobiliare care o înconjoară. Dificultatea terenului este dată de așezarea cu laturile scurte pe direcția nord-sud, calcanul înalt de la vest și clădirea înaltă de la est. Proiectul a lucrat cu orientarea cardinală și a organizat spațiile astfel încât curtea să fie prezentă simultan pe aproape toate laturile parterului, mai puțin cea cu calcanul. Spre stradă, casa se prezintă simplu: o grădină, un gard lamelar, o intrare pe colț. Lumina și vegetația intră în casă din mai multe direcții. Curtea din față, cea din spate și cea laterală nu sunt decor — sunt extensii ale locuirii pentru o familie de patru, doi adulți și doi copii mici.
Planul se desfășoară pe trei niveluri. Parterul aparține vieții comune, bucătăriei, sufrageriei, spațiului de lucru și curților. La etajul întâi sunt dormitoarele — fiecare cu balconul său, orientat spre curtea laterală de la răsărit. Etajul al doilea se retrage, de mici dimensiuni, lăsând locul unei terase generoase deschise.
Șantierul a început în pandemie și s-a desfășurat în etape, urmând ritmul familiei și al locului. Curtea este încă în lucru — ultima piesă a unui proiect care se construiește cu răbdare.
Zidăria eficientă energetic și tencuiala texturată — specifică clădirilor locului — definesc materialitatea, o paletă restrânsă care lasă curtea și lumina să vorbească în locul materialelor.