Locuință unifamilială în București

Comentariul autorului

Situat la limita dintre două țesuturi caracteristice cartierului Tei — cel al locuințelor individuale și cel al clădirilor de locuințe colective mai înalte — proiectul mediază cele două scări prin fragmentarea masei construite și dezvoltarea graduală pe verticală. Registrul principal păstrează scara domestică a vecinătății, preluând cota cornișei clădirii alăturate, în timp ce nivelul superior este parțial retras. Racordarea la profilul acoperișului în șarpantă al construcției învecinate permite integrarea calcanului acesteia în noua compoziție volumetrică.
Locuința adoptă un limbaj arhitectural contemporan, definit prin geometria ortogonală, claritatea compoziției și tratarea diferențiată a planurilor fațadelor. Volumetria urmărește un echilibru între orizontalitatea registrului principal și accentele verticale ale golurilor. Retragerea volumului superior reduce prezența acestuia în percepția de la nivelul străzii și permite configurarea unei terase plantate, care introduce vegetația în compoziția clădirii. Materialitatea este construită în jurul contrastului dintre suprafețele albe tencuite și fațada ventilată de culoare gri, cu rosturi care subliniază geometria volumului. Tâmplăriile și elementele metalice în tonuri închise conturează golurile și introduc un ritm fin în tratarea balustradelor și a împrejmuirii. Alternanța dintre suprafețele opace, vitraje și planurile retrase conferă profunzime fațadei, iar vegetația atenuează rigoarea geometrică a compoziției.
Expresia arhitecturala reținută constituie un răspuns asumat la diversitatea formală a cadrului construit existent. Prin simplitatea volumelor și utilizarea unei palete restrânse de materiale, proiectul urmărește o integrare coerentă în context și o tranziție firească între scara locuințelor individuale și cea a clădirilor colective, pastrând caracterul domestic specific funcțiunii.