ro | en
Casa „vagon” de lângă lac

Casa „vagon” de lângă lac

Autori: arh. Toma Elena Madalina, arh. Mitrea Bianca-Andreea
Birou de proiectare: Arhitem Studio

Colaboratori:
Structura: Dascalu Ionut Alexandru
Intalatii: Galateanu Madalina
Execuție: SC Mazi Design Art Construct SRL
Beneficiar: Buculei Andreea-Daniela si Buculei Marian
Foto: Bîrlogeanu Vlad Cristian, Toma Elena Madalina

Comentariul autorului

Amplasată pe malul lacului Mogoșoaia, locuința pornește de la două condiții definitorii: geometria atipică a parcelei și nevoia de a aduce sub același acoperiș două generații ale aceleiași familii.
Terenul, cu o deschidere redusă și o adâncime foarte mare, împreună cu reglementările urbanistice specifice zonei, au determinat dezvoltarea unei volumetrii puternic alungite. Ceea ce ar fi putut fi perceput drept o constrângere a devenit tema proiectului: o casă „vagon”, organizată longitudinal, în care succesiunea spațiilor conduce treptat dinspre stradă către grădină și, în final, către lac.
Locuința răspunde nevoilor unei familii extinse și este organizată astfel încât să acomodeze două gospodării distincte, păstrând în același timp apropierea dintre generații. Parterul este destinat bunicilor, în timp ce etajul găzduiește familia tânără cu doi copii. Distribuția funcțională urmărește atât autonomia vieții cotidiene, cât și posibilitatea utilizării casei ca un întreg.
Relația cu lacul a avut un rol esențial în configurarea proiectului. Spațiile de zi sunt orientate către capătul verde al parcelei și se deschid către grădină prin suprafețe vitrate ample, terase și balcon, prelungind vizual interiorul spre peisaj. Astfel, lungimea terenului nu este tratată ca un dezavantaj, ci devine un parcurs către apă.
Expresia arhitecturală caută echilibrul dintre imaginea familiară a casei cu acoperiș în două ape și un limbaj contemporan. Fațadele combină suprafețe albe, cărămidă aparentă și elemente metalice închise la culoare. La capetele volumului, conturul arhetipal al casei este accentuat prin retrageri adânci și suprafețe de cărămidă, transformând fațadele scurte în elementele de identitate ale proiectului. Iluminatul arhitectural integrat urmărește aceeași geometrie și evidențiază seara profunzimea acestor retrageri.
Fațadele longitudinale sunt mai reținute, construite prin ritmul golurilor și prin diferențierea materială a celor două niveluri, tocmai pentru a controla percepția unui volum cu o lungime neobișnuită.
Casa „vagon” de lângă lac este, în final, un proiect despre transformarea constrângerii în caracter: o parcelă dificilă devine generatorul unei arhitecturi recognoscibile, iar organizarea liniară permite două generații să locuiască împreună, păstrându-și în același timp propriul mod de viață.