Casa Mitropolit Grigore 33

Comentariul autorului

Casa de pe strada Mitropolit Grigore nr. 33 este amplasata in zona Carol, intr-un tesut urban eterogen, format din case individuale, imobile interbelice, constructii adaugate succesiv si insertii contemporane. Fronturile sunt fragmentate, parcelele sunt in general inguste si adanci, iar relatia dintre strada, curte si constructie pastreaza caracterul specific al cartierelor bucurestene dezvoltate gradual, prin suprapuneri si transformari.
Proiectul porneste tocmai de la una dintre aceste conditii tipice: un teren foarte ingust si lung, prins intre limite construite apropiate. In loc sa fie tratata ca o constrangere, aceasta geometrie devine tema principala a casei.
Organizarea interioara se construieste printr-o succesiune de seminivele, care permit spatiilor sa se dezvolte gradual atat pe lungimea parcelei, cat si pe verticala. In locul unei case liniare, compartimentate rigid, apar perspective suprapuse, diferente de cota si relatii vizuale intre functiuni.
Zona de zi este impartita intre doua registre complementare: bucataria si diningul se deschid catre curtea din spate, in timp ce livingul ocupa seminivelul opus. Cele doua spatii raman conectate prin nucleul central al scarii, care depaseste rolul strict functional si devine principalul element de organizare al casei.
Scara functioneaza ca o coloana vertebrala a proiectului. Ea leaga nivelurile, distribuie circulatiile si transforma deplasarea prin casa intr-o succesiune continua de cadre si perspective. Diferentele de cota permit fiecarui spatiu sa isi pastreze autonomia, fara a pierde continuitatea ansamblului.
Lumina naturala participa direct la aceasta constructie spatiala. Suprafetele vitrate din zona centrala aduc lumina adanc in interior si transforma circulatia verticala intr-un spatiu intermediar, situat intre interior si exterior. Zidaria existenta, vizibila prin aceste goluri, devine parte din experienta casei si introduce memoria locului in interior.
Materialitatea continua dialogul dintre context si interventia contemporana. Caramida aparenta, in tonuri deschise, trimite la fondul construit traditional al zonei si aduce fatadelor textura si profunzime. Volumele tencuite in gri inchis introduc un registru mai abstract si subliniaza fragmentarea compozitiei.
Arcul apare ca un motiv discret, prezent atat la acces, cat si in interior, in golul vertical al scarii. Forma lui tempereaza geometria predominant ortogonala si creeaza o continuitate vizuala intre exterior si interior.
Spre strada, casa pastreaza o prezenta compacta si verticala, compatibila cu scara frontului existent. Spre curte, volumele se fragmenteaza si se deschid treptat catre gradina. Vegetatia urca pe fatada si introduce in timp un strat viu peste materialitatea minerala a constructiei.
Proiectul transforma astfel dificultatea unei parcele inguste intr-un mecanism de generare a spatiului. Generozitatea locuintei nu vine din dimensiune, ci din succesiunea cotelor, din continuitatea vizuala, din lumina si din felul in care interiorul se construieste ca un parcurs.
Casa devine o succesiune de spatii interconectate, in care limitele terenului nu sunt mascate, ci asumate si transformate intr-o expresie arhitecturala proprie.