Locuințe sociale Mociur

Comentariul autorului

Un proiect de regenerare urbană în cartierul Mociur din Reșița, construit pe o singură decizie: reabilitarea Căminului nr. 2 și demolarea Căminului nr. 1, iar terenul astfel eliberat recuperat pentru comunitate. Blocul reabilitat are 2.795,34 mp desfășurat pe o amprentă de 558 mp, iar terenul reorganizat în jurul lui, 3.559,10 mp. Lucrările s-au încheiat în decembrie 2025.
Ambele clădiri, ridicate în 1970, ajunseseră într-o stare extremă de degradare, cu finisaje grav deteriorate și circa 80% din instalații distruse. Camerele nu aveau bucătării, băi proprii sau spațiu exterior: locatarii împărțeau facilități pe coridor, iar subsolul stătea în apă.
Decizia care definește proiectul a fost reducerea numărului de locuințe. Nouăzeci de unități au devenit 50. Într-o țară cu deficit cronic de locuințe sociale, aceasta a cerut beneficiarului să accepte că nouăzeci de locuințe în care nimeni nu putea trăi decent valorează mai puțin, social și economic, decât cincizeci pe care familiile le pot ocupa decenii.
Noua structură de locuire cuprinde 12 garsoniere, 28 de apartamente cu două camere și 10 cu trei camere, fiecare cu bucătărie proprie, baie și balcon. Amestecul este deliberat, astfel încât persoane singure, cupluri și familii să poată locui în aceeași clădire. Holul comun de pe fiecare nivel a fost împărțit în două, dând clădirii două nuclee de scară independente cu intrări separate, ceea ce reduce numărul de locuințe care împart același palier.
Cerința arhitecturală și cea structurală trăgeau în direcții opuse. Transformarea a 90 de camere în 50 de apartamente cerea desființarea de pereți într-o structură din panouri mari prefabricate; ridicarea performanței seismice cerea adăugarea de structură. S-au făcut amândouă în aceeași clădire: pereți de 7 cm demolați integral, pereți prefabricați de 14 cm demolați parțial pe douăsprezece axe, compensați prin cămășuieli pe cinci axe, stâlpi și grinzi noi. Evaluarea sub P100-3/2008 a dat clasa de risc seismic Rs III, dar expertul a încadrat clădirea în Rs II, iar intervenția a fost proiectată la clasificarea mai exigentă.
Fundațiile și pereții de subsol au fost cămășuiți, iar subsolul, de 1,95 m înălțime liberă, stătuse ani în apă: a fost drenat, asanat și transformat în subsol tehnic pentru noua instalație de încălzire.
Fațada folosește limbajul industrial care aparține Reșiței: metal și cărămidă aparentă. Structura balcoanelor rămâne vizibilă ca un cadru metalic, iar profilele C închid clădirea la parapet și marchează schimbarea de material între niveluri: cărămidă gri închis la parter, tencuială gri deschis la etajele unu-patru. Un bloc de panouri repetitiv capătă astfel bază, corp și încununare. Balcoanele, cu podină de lemn care drenează între scânduri, transformă fiecare apartament dintr-o cameră într-o locuință.
Păstrarea structurii a fost și strategia de carbon: 2.795,34 mp de structură existentă au rămas în serviciu, evitând deopotrivă deșeurile din demolare și carbonul înglobat al unei clădiri noi. Din cei 3.559,10 mp de teren reorganizat, 1.557,22 mp, circa 44%, sunt spațiu verde cu 44 de arbori; restul cuprinde un loc de joacă de 465,21 mp, alei pietonale, o piață publică pe amprenta blocului demolat, 25 de locuri de parcare și o zonă închisă de deșeuri. Pavajul e antiderapant R12, iar nicio denivelare nu depășește 2,5 cm.