Centru zonal de informare şi interpretare

Autor: Raluca ENE BOROŞ
Îndrumător: prof.dr.arh. Corneliu GHENCIULESCU
Indrumare de specialitate: prof.dr.arh. Hanna DERER

De jur-imprejurul Bucurestiului si cu precadere in judetele Giurgiu si Dambovita exista o multitudine de locuinte nobiliare extraurbane, considerate a fi chintesenta valorilor culturale ale arhitecturii romanesti, momentul de maxima inflorire a arhitecturii laice culte din Tara Romaneasca intre secolele XIV-XIX.

Una dintre aceste locuinte nobiliare-Conacul Druganescu- se afla in Comuna Floresti-Stoenesti judetul Giurgiu (la 30 km distanta de Bucuresti) fiind reprezentativa pentru arhitectura brancoveneasca de secol XVIII-lea-arhitectura ansamblului.

Caracteristica principala a arhitecturii de zid a epocii nu este reprezentata de edificii izolate, ci de ansambluri a caror valoare este conferita atat de calitatile uneia sau alteia dintre constructiile componente, ci si de modul de compunere a intregului. Elementele de arhitectura nu se prezinta ca monumente izolate ci ca ansambluri intelese ca o grupare de cladiri –elemente arhitecturale avand o autonomie relativa, dispuse unele fata de altele astfel incat sa serveasca destinatiei propuse.

Desi detine numeroase elemente definitorii stilului (prezenta bisericii, incinta neregulata, acces simetric, rau-helesteu, foisor, logie, etc), spre deosebire de celelalte locuinte nobiliare extraurbane acestui ansamblu ii lipsesc anexele gospodaresti, constructiile ce alcatuiesc curtea (cuhnia, grajdurile, locuintele pentru slujitori). Nu au fost descoperite niciodata urme ale constructiilor anexelor, acest lucru fiind datorat probabil istoriei sale tulburi si multiplilor proprietari.

Pornind de la caracteristicile definitorii pe care conacele vremii le aveau, dar si de la faptul ca prezenta functiune de “muzeu etnografic” este una nesustenabila, am interpretat alcatuirea clasica a unui astfel de ansamblu prin crearea unor corpuri de cladire cu functiuni complementare (corp de cazare si ateliere workshop) pe amplasamentele probabile ale eventualelor anexe, considerand ca ansamblul nou creat ar putea servi unei functiuni de cultura populara.

Astfel, am intregit ansamblul intr-o maniera corecta, aratand varsta reala a obiectelor de arhitectura ce se pun in valoare unele pe altele.

Pentru aceasta am realizat un traseu pe parcursul caruia se intalnesc diverse “intamplari” urbane ce iti dau prilejul poposirii, contemplarii si punerii in valoare a conacului din toate unghiurile favorabile.

Preluarea si folosirea accidentelor de teren pentru asigurarea unei aparari cat mai eficiente a dus la realizarea unor incinte de zid, de forma neregulata, pe conturul carora se aseaza constructiile ce compun ansamblul de curte.

Planurile curtilor similare indica limpede nu numai separarea cladirilor anexelor gospodaresti de locuinta nobiliara ci si amplasarea acesteia din urma in pozitia cea mai favorabila atat din punct de vedere al perceperii volumului cat si din acela al orientarii incaperilor catre privelistea frumoasa oferita de rau si gradina . In cadrul acestor domenii conacul avea o pozitie centrala, dominatoare, de constructie principala cu rol de prezenta ordonatoare a intregului ansamblu. Palladio, considera ca “Doua feluri de cladiri sunt necesare la tara: una pentru locuinta stapanului si a familiei sale si alta pentru supravegherea si adapostirea animalelor de pe mosie. De aceea locul trebuie impartit in asa fel incat nici una dintre cladiri sa nu stea in calea celeilalte”.

In cazul modelelor de la Potlogi si Mogosoaia curtea este impartita in doua mari zone: cea de acces care cuprinde partea de primire si celelalte anexe si cea de-a doua incluzand o parte din casa si gradina.

Interventia propusa pastreaza aceasta idée a impartirii curtii. Daca in partea din fata conacul este incadrat de corpul de cazare si de atelierele de creatie, partea din spate este realizata ca loc de loisir interactiv prin prezenta piscinei, a teatrului, a zonei de sculptura si a chioscului de contemplare propuse. De asemenea existenta fara exceptie a unui ax de simetrie in cazul celorlalte curti boieresti a fost pastrata si interpretata prin incercerea de ehilibrare volumetrica fata de axul principal de simetrie.

Interventii propuse:

Conacul: aflat intr-o stare foarte buna, se propun renovari ale finisajelor si pastrarea functiunii de muzeu de etnografie si arte populare.

Atelier Workshop: se propune completarea ansamblului cu o cladire care sa gazduiasca spatii pentru creatie si care sa faciliteze intalnirile intre mesteri locali si grupuri de elevi, studenti, grupuri de turisti etc. Acest corp de cladire se desfasoara pe doua niveluri complete si un al treilea retras adapostind ateliere de muzica, dansuri, arheologie, biblioteca, pictura pe lemn si sticla, etc. La parter am propus realizarea unui restaurant ce beneficiaza de iesire pe terasa pentru a facilita intalnirea noului cu vechiul.
Cele doua brate ale cladirii se deshid intr-un unghi de 110 grade ce simbolizeaza imbratisarea si protejarea conacului dar si a simbolurilor pe care acesta le reprezinta.
Tratarea volumelor este una simpla, curata cu finisaje din lemn tratat pentru a nu rivaliza ci mai degraba a completa discret arhitectura de caramida a conacului.
Intreg corpul de cladire este conceput a fi parcurs printr-un traseu, simbolizat de finisajul diferit al pardoselii ce imbina interiorul cu exteriorul constant pentru o dinamizare a spatiilor si a senzatiilor. Astfel fatada nord estica ce priveste catre conac are la etajul unu un balcon tip pasarela simbol al trecerii dintre nou si vechi. De asemenea, cei din interior pot privi conacul prin intermediul unei rame ce controleaza spatiul si vizibilitatea, concentrand-o catre conac. La etajul al doi-lea o serie de stalpi ce sustin terasa ultimului nivel ne confera o percetie descendenta asupra conacului fiind o interpretare contemporana a logiei de pe fatada de sud.

Hotelul: Pentru a asigura un program coerent se propune realizarea unui corp de cazare avand S+P+1E. Hotelul se desfasoara pe simplu tract, camerele, terasele si privelistea fiind directionate catre conac. El poate caza simultan 90 de personane in camere de 2/3 paturi, fiecare camera beneficiind de baie proprie si terasa.
Finisat cu lemn hotelul isi propune o integrare subtila si noninvaziva in cadrul ansamblului dar in acelasi timp oferind o atmosfera calda si primitoare .

Curtea: Realizata pe principiul curtilor caracteristice perioadei (Mogosoaia, Potlogi) ea se desfasoara de-o parte si de alta a unui ax de simetrie si cuprinde cele doua corpuri de cladire propuse si aparatul de primire al conacului. Se propune realizarea unui punct de paza si control si a unui parcaj in incinta, loc care constituie inceputul traseului pietonal.

Gradina: Realizata pe principiul curtilor caracteristice perioadei (Mogosoaia, Potlogi) serveste pentru loisir, odihna si contemplare si este strabatuta de o alee pietonala ce se desfasoara de jur-imprejurul helesteului. Prin organicitatea ei aleea contrasteaza cu rigurozitatea si proportiile conacului, punandu-l constant in valoare. Ea ce face legatura intre diversele puncte de atractie ale gradinii. Fie ca vizitatorii vor opta pentru plaja si piscina, sculptura in aer liber, teatru, tennis sau relaxare la chioscul de pe lac, perspectivele controlate si directionate pun in evidenta elemental central, generator al ansamblului: conacul.