Casa celor două balcoane

Comentariul autorului

casa celor Două Balcoane
Povestea începe cu o casă construită între cele două războaie, pe un teren de 204 mp aflat într-o parte importantă a Bucureștilor, în zona Aviatorilor. O casă modestă, parter și etaj, fără a avea ceva cu totul deosebit. Poate doar un bătrân balcon de mici dimensiuni, dar cochet și generos deschis către stradă și trecători, având un parapet transparent mesterit din elemente nituite din fier forjat, specific acelor timpuri. Mai târziu, terenul a fost invadat de alte trei căsuțe parter, fără valoare, care au sufocat casă originară. Parcă doar balconul reușea să mai respire încă, strigându-și nemulțumirea spre trecătorii din stradă.
Când am început să gândesc proiectul de recuperare, reabilitare și transformare, acest detaliu mi-a atras atenția. Am gândit ca noua propunere de arhitectură să protejeze bătrânul balcon, lăsându-l să-si continue povestea întâmplărilor prin care a trecut. Așa că, am păstrat conturul caselor, am compartimentat în funcție de noile nevoi și pentru că s-a dorit, am mai gândit un tânăr balcon într-o altă parte a casei. Mai amplu și îmbrăcat într-o formă modernă, actuală, acesta din urmă se închide, poate neobișnuit, către stradă, pentru trecătorii curioși și casele de vis-a-vis, deschizându-se firesc către parcul din aropriere și respectuos către bătrânul balcon.
Rezultatul final este cel din imagini. Știu că mulți se întreabă de ce am păstrat bătrânul balcon, sau de ce nu l-am îmbrăcat și pe acesta într-o haina nouă care să continue stilul noii case. Adevărul este că, dialogul vizual, discret și sensibil, purtat între bătrânul balcon și tânărul confrate mi s-a părut esențial și binevenit în acest efort de integrare.

Bătrânul și Tânărul,
împreună.