CĂCIULA CASEI din Montreuil - Franta

Comentariul autorului

CĂCIULA CASEI
Pentru a putea găzdui membrii ai familiei și prieteni în vizite de câteva zile, un cuplu în pragul pensionãrii dorește extinderea casei pe parter și etaj (50m² + 30m²) cu un spațiu, să spunem, multifucțional - dormitor, camera de zi, baie - putând a fi utilizat independent. Date fiind suprafața parcelei (80m²), ampriza la sol a casei (59m²) și obligativitatea reglementară de a pãstra suprafața existentă de teren vegetal, singura opțiune valabilă râmânea o extindere pe verticală. Cum proprietarii urmau să utilizeze casa pe durata (cât mai scurtă!) șantierului iar suprafața așa numitei "organizare de șantier" nu putea să aibă mai mult de 10-12m², trebuia ca soluția aleasă să evite sisteme constructive umede, "prăfoase", cu termene de execuție mai lungi (beton, zidărie), astfel că realizarea extinderii cu o structurã din lemn (elemente integral prefabricate / zero sau minimă prelucrare pe șantier, montaj sec și rapid) s-a impus fără dubii.
Mai rămânea de reglat chestiunea determinării formei supraânălțării casei existente astfel ca noul volum să se integreze contextului construit. Dar… construcțiile învecinate ca și cele mai îndepărtate alcătuiesc - prin volumetrie, dimensiuni, materiale, culori, poziționare fată de aliniamentul stradal - un ansamblu uneori pitoresc dar cel mai frecvent, de o discontinuitate haotică. Așa stând lucrurile, aparent paradoxal, am căpătat - ca arhitecți - un mare grad de libertate raportat la context, putând a ne concentra strict pe modelarea unei forme în legătură doar, pe de o parte, cu banalitatea volumetrică a casei existente și, pe de altă parte, cu imperativele funcționale și spațiale ale volumului interior cu o suprafață la sol de (doar!) 25m².
Astfel - în peisajul urban - a apărut o "căciulă" de zinc având forma "calapodului" constituit de structura de lemn; la intersecția fațadelor spre stradă și către curte - pentru a atenua agresivitatea colțului și a aminti cota vechii cornișe - amintita "căciulă" se pliază, eliberând o suprafață numai bună pentru o mică terasă vegetalizată.
Arhitecții speră ca rudele și prietenii proprietarilor, beneficiind de un spațiu interior atipic, fluid, nu-și vor da seama de dimensiunile liliputane ale extinderii.