The Urbanist

Comentariul autorului

The Urbanist pornește de la o condiție existentă foarte clară: o secțiune aproape bazilicală, cu o navă centrală înaltă, flancată de zone laterale mai joase și traversată de un ax longitudinal care se încheie în zona de DJ. Barul ocupă latura dreaptă, iar o banchetă continuă definește latura opusă; între ele, centrul rămâne liber și reconfigurabil. Plafonul navei centrale este complet retractabil și poate deschide integral spațiul, modificând relația dintre interior, lumină, sunet și atmosferă în funcție de momentul zilei sau de tipul de eveniment.
Proiectul urmărește mai puțin definirea unei imagini fixe și mai mult construirea unei infrastructuri capabile să susțină utilizări diferite. Ziua, spațiul funcționează ca restaurant și bar, iar lumina naturală pune în evidență structura albă, placajul și suprafețele metalice. Seara, aceeași arhitectură este activată de lumină, muzică și densitatea oamenilor, trecând către un program de club și evenimente. Transformarea nu presupune o scenografie suprapusă, ci rezultă din flexibilitatea planului, mobilitatea mobilierului și schimbarea condițiilor de utilizare.
O mare parte a amenajării a fost construită in-house de echipa The Urbanist, iar această logică DIY devine parte din metoda de proiectare și execuție, nu doar o referință estetică. Placajul își păstrează canturile vizibile, grilajul și țevile galvanizate sunt folosite direct, iar componentele standard de schelă și infrastructură sunt transformate în mobilier, suporturi și elemente de delimitare. Îmbinările și sistemele de prindere rămân lizibile, astfel încât spațiul poate fi citit ca o arhitectură a asamblării: directă, modificabilă și deschisă intervențiilor ulterioare. Această abordare se poziționează deliberat în afara esteticii excesiv de uniforme și „curate” asociate multor interioare comerciale contemporane. Caracterul The Urbanist vine din cultura muzicală și urbană, din obiecte folosite intens, improvizație controlată și apropierea dintre design și facere.
În acest registru brut apar câteva contrapuncte precise. Scaunele DSC 106, desenate de Giancarlo Piretti, au fost alese pentru construcția lor ușoară și pentru capacitatea de a susține reconfigurarea rapidă a spațiului, dar și pentru eleganța discretă a detaliilor metalice și a placajului finisat. Suprafețele mov, legate de identitatea The Urbanist, nu funcționează doar ca accent cromatic, ci ca fundal pentru secțiunea spațiului: definesc și fac mai lizibilă nava centrală, punând în contrast structura albă, lemnul și metalul și accentuând caracterul transversal al volumului.
Sunetul este integrat încă de la început ca parte a arhitecturii. Sistemul audio ocupă capătul perspectivei principale, iar incintele din placaj, hornurile suspendate, cablurile și componentele tehnice rămân expuse. Zona de DJ devine astfel simultan echipament, mobilier și reper spațial.
The Urbanist nu este gândit ca un interior finalizat într-o singură imagine, ci ca un cadru care poate continua să se schimbe prin utilizare: un singur spațiu, capabil să treacă între stări diferite fără să își piardă identitatea.