FICO — café, restaurant, bar

Comentariul autorului

Într-un moment în care imaginea unui interior poate fi generată aproape instantaneu, FICO pornește de la un set concret de constrângeri spațiale și tehnologice. Amplasarea la baza unui ansamblu rezidențial este una dintre ele: demisolul și parterul sunt destinate spațiilor comerciale, organizate într-un soclu cu același layout și limbaj exterior. Uniformitatea asigură coerența imaginii ansamblului, dar limitează posibilitatea individualizării la nivelul fațadei. Identitatea FICO trebuia, așadar, construită din interior, dar să rămână lizibilă și din exterior.
La aceasta se adaugă dimensiunea redusă a spațiului. Cei aproximativ 40 mp ai fiecărui nivel concentrează un program care își schimbă registrul pe parcursul zilei: cafenea și restaurant în prima parte a zilei, bar și degustare seara. Infrastructura tehnică este consistentă: bucătărie complet echipată, zonă de cafea, bar, depozitare și funcțiuni auxiliare. Proiectul caută o ordine capabilă să acomodeze această densitate fără ca infrastructura să domine și să construiască, simultan, un interior perceput mai generos decât dimensiunile sale efective.
O primă variantă distribuia spațiile publice pe ambele niveluri, comprimând bucătăria la minimum. Reconsiderarea schemei a condus la separarea programului: etajul este dedicat bucătăriei, iar parterul devine integral spațiu public, în relație directă cu terasa. Accesul central introduce o axă ordonatoare, iar funcțiunile care ar fi fragmentat interiorul — zona espressorului, echipamentele, accesul personalului și grupul sanitar — sunt integrate într-un front continuu de mobilier. Banchetele perimetrale și mesele realizate pe comandă continuă aceeași logică, eliberând centrul încăperii.
Barul depășește rolul strict funcțional și devine elementul prin care interiorul își construiește o prezență recognoscibilă din exterior. Amplasat pe axul accesului și vizibil prin fațada vitrată, este conceput ca un obiect luminos: un blat subțire din inox se așază peste volumul din cărămidă de sticlă, iluminat din interior. Relația dintre cele două inversează percepția greutății: baza, masivă prin volum, este dematerializată prin transparență și lumină, în timp ce planul metalic își păstrează prezența materială.
Lumina participă la schimbarea registrului spațiului. Scenariile de iluminat permit diminuarea graduală a surselor odată cu trecerea de la funcțiunea de zi către bar; seara, iluminatul general se retrage, iar volumul translucid își accentuează prezența. Corpul de iluminat realizat special deasupra barului îi reia geometria și consolidează axul compoziției.
Materialitatea alternează suprafețe calde și mate cu elemente reci, reflectante sau translucide. Parchetul existent este păstrat și continuat vizual de frontul de mobilier, în timp ce inoxul, ceramica, oglinda și cărămida de sticlă introduc diferite grade de reflexie și transparență. Brâul ceramic protejează pereții, iar inserția orizontală de oglindă estompează limitele încăperii. La scara obiectului, inserțiile din inox ale meselor abstractizează motivul smochinei din identitatea FICO.
De la reorganizarea programului până la desenul mobilierului, proiectul urmărește aceeași economie a mijloacelor. Identitatea nu precedă proiectul ca imagine, ci se construiește progresiv prin relațiile dintre elemente, materialitate și precizia detaliului. Constrângerile spațiale și tehnologice devin astfel chiar materia proiectului.