Hotel Orizont Predeal, reamenajarea spațiilor comune

Comentariul autorului

Hotel Orizont din Predeal, unul dintre numele consacrate ale Văii Prahovei, își păstrase structura și poziția, dar nu și atmosfera. Proiectul a cuprins reamenajarea completă a spațiilor comune, de la recepție până la spa, recepționată în 2024.
Intervenția acoperă aproape tot ceea ce vede un oaspete înainte de a ajunge în cameră: lobby și lounge pe două niveluri, bar, cigar club cu biliard, restaurant, trei săli de conferință, Panorama, Postăvaru și Bucegi, și zona de spa. Structura nu a fost atinsă; s-a lucrat cu finisajele, mobilierul, iluminatul și vegetația.
Problema reală a holului era dimensiunea lui. Un volum lung, înalt și fără ierarhie, în care mobilierul fusese așezat pe rânduri, pe lângă pereți, lăsând un centru gol pe care nimeni nu îl folosea. Într-un hotel de munte, holul nu e spațiu de trecere, ci principalul spațiu de ședere: oaspetele petrece acolo mai mult timp decât în cameră.
Răspunsul a fost împărțirea în locuri cu nume și caracter propriu, nu în zone de mobilier. Cozy Corner, Playzone pentru copii, Desk-ul Exploratorilor pentru cei care lucrează, canapelele plutitoare din mijloc, Lower Lounge și Upper Lounge legate de covorul roșu care urcă între ele. Fiecare grup are propria geometrie, propria densitate și propriul tip de ședere, astfel încât familii, cupluri, grupuri de business și oaspeți singuri pot ocupa simultan același volum fără să se deranjeze.
Fotoliile cu spătar înalt fac treaba pereților fără să construiască pereți: creează intimitate acustică și vizuală în mijlocul unui spațiu deschis. În jurul lor, canapele joase, pufuri mobile și mese din secțiuni de trunchi, care pot fi recompuse pentru un grup mare sau risipite înapoi la final de eveniment.
Paleta vine din locul în care se află hotelul, nu dintr-un catalog de stil montan: piatră aparentă pe pereții principali, lemn masiv în mese și blaturi, textile în verde de brad, gri cald și galben, vegetație abundentă în ghivece de teracotă. Sunt materialele pădurii de la poalele Clăbucetului, aduse înăuntru fără pastișă rustică.
Lumina reașază scara. Peste zona centrală coboară o instalație densă de becuri suspendate pe cabluri aparente, la înălțimi diferite, care rupe înălțimea tavanului și o aduce la măsura omului. Instalația a fost realizată și montată în regie proprie, pe șantier. La nivelul ochiului, lampadarele pe trepied și veiozele de masă creează cercuri de lumină caldă în jurul fiecărui grup, astfel încât seara spațiul se citește ca o succesiune de locuri, nu ca o sală.
Zona de servire se deschide spre peisaj printr-un perete complet vitrat, cu mese lungi comune lângă geam și mese mici în adâncime. Relația cu muntele este singurul argument de care are nevoie spațiul, iar amenajarea se retrage ca să o lase să funcționeze.