ro | en
Memorial Văcărești - Lapidarium, Auditorium 200 - Palatele Brâncovenești - Mogoșoaia
  • Nominalizare la secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură publică”

Memorial Văcărești - Lapidarium, Auditorium 200 - Palatele Brâncovenești - Mogoșoaia

Autori: arh. Adrian Spirescu, arh. Mihaela Pelteacu
Birou de proiectare: Carpați Proiect, București, ASMP – Adrian Spirescu, Mihaela Pelteacu

Colaboratori:
Arhitectură: arh. Marina Raicopol
arh. Lucica Mîț
arh. Cosmin Popa
arh. Ruxandra Iordan
arh. Adrian Ioniță
Structura: ing. Louis Diamandi
ing. Alexandru Boangher
Instalații: ing. Cristian Tepordei
ing. Victor Voroneanu
ing. Camelia Vulpas
ing. Roxana Croitoru
ing. Dan Vartanian
ing. Valentin Boca
ing. Raluca Georgescu
Studiu acustic: arh. Marius Smighelschi
arh. Radu Pană
Sistematizare verticală: ing. Ion Haschi
Restaurator elemente litice: Călin Barzu
Amenajări exterioare, spații verzi: arh. Nicolas Triboi (Foaie verde SRL)
Documentație economică: Alexandru Toader
Forograf: arh. Vlad Pătru
Beneficiar: Centrul Cultural “Palatele Brâncovenești de la Portile Bucureștiului”
Antreprenor general: DAFLO, AS Studio CO
Beneficiar: Centrul Cultural “Palatele Brâncovenești de la Portile Bucureștiului”
Foto: Vlad Pătru

Comentariul autorului

“Vandalismul sistematizării atinge în toamna aceluiaṣi an 1984 mânăstirea care străjuia de 300 de ani poarta sudică a Bucureṣtilor. Vestita mânăstire a Văcăreṣtilor, pe care G. M. Cantacuzino o numea un testament al artei tradiṭionale, fusese înălṭată între anii 1716 – 1772 de către Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot înscăunat în Țara Românească, dornic să-ṣi apropie printr-o mare zidire țara peste care domnea.”
“Nu a fost o demolare, a fost o desfacere cu oarecare grijă, dovadă că majoritatea elementelor din piatră sculptate și crucile, altarul, placa frontal decorativă de la intrarea în biserică, mormintele, au fost recuperate și duse la Mogoșoaia.” (DISTRUGEREA BUCUREȘTIULUI – Lucia Hossu-Longin, Hyperliteratura, 2026.)
Situat în incinta Palatului Brâncovenesc din Mogoșoaia, proiectul este conceput pe un teren în suprafață de 20.000 mp, aflat în partea de sud-est a incintei. Proiectul continuă structura activităṭilor culturale din clădirile existente și este alcătuit din trei corpuri de clădire, amenajarea terenului dintre ele, parcaje, alei și inserṭii vegetale cu plante existente în incintă. Corpul principal (1.338 mp) conține: Lapidarium, Auditorium de 200 locuri, expoziții, foyer, garderobă, grupuri sanitare și anexe. Al doilea corp (350 mp) – conversia centralei termice, construită în anii 1970 – intr-un Lapidarium. Pe rafturi metalice sunt amplasate cca.250 elemente din piatră. Spațiile tehnice compun al treilea corp (212 mp) și au fost amplasate în vecinătatea corpului principal, în subsol. Modelarea topografiei a fost una dintre premisele conceptului.
Proiectul se definește prin trei exigențe majore:
Primul obiectiv a fost restaurarea și transportul pieselor litice, aflate “în suferința”, în incinta Palatului, sub un șopron. Frescele, depozitate în subsolul Palatului, au fost evaluate, relevate și pregătite pentru transport într-un spațiu nou, special proiectat.
Al doilea element se referă la arhitectura celor trei corpuri. Ea a fost concepută în relație cu funcțiunea de lapidarium, dar și cu locul. Clădirea spațiilor tehnice “dispare vizual”, este un subsol acoperit cu vegetație. Faṭadele clădirii conversie a C.T. sunt acoperite cu o plantă urcătoare. Prezența sa se va identifica în/cu natura existentă.
Există o pictură de Paul Klee din 1931 – “Duritate atenuată”, care m-a fascinat întotdeauna. Klee a descoperit o metodă prin care o compoziție de fundal este acoperită de o grilă de puncte dese în culori contrastante. Astfel se conferă adâncime și transparență imaginii. Materialul principal este metalul, exprimat ca structură aparentă, finisaj și mobilier. Tabla expandată vopsită sau din titan-zinc, este in dialog cu tonurile neutre ale pardoselilor din ardezie și beton. Cărămida aparentă este folosită ca material pentru tratament acustic in Auditorium, dar și ca suport al lucrărilor expuse.
Al treilea element este expresia arhitecturii dată de loc, de tensiunea proximităților: case monument, grădina, pădurea, lacul… și elementele litice, frescele rezultate în urma distrugerii mânăstirii Văcărești. Ele sunt “urme” care se adaugă, iar din dialogul lor, arhitectura împlinește o expresivitate aparte.
Aceste idei de esențializare dau valențe atemporale arhitecturii într-un loc cu multă istorie. Scopul nostru a fost de a conferi locului și construitului nu doar puterea de a opri timpul la momentul 1984, dar și de a rămâne în mintea și inimile noastre precum o greșeală a istoriei.