Blocul fetelor

Comentariul autorului

Construită acum circa 65 de ani ca un cămin de fete pe Bulevardul Al. Ioan Cuza din Reșița, clădirea a trecut ulterior prin spații comerciale și locuințe sociale. Reabilitarea o transformă într-o casă permanentă pentru sectorul comunitar al orașului: 2.722,60 mp desfășurat într-o amprentă nemodificată de 650,70 mp, pe un teren de 769 mp.
Nevoia era spațiul. Organizațiile de voluntari, grupurile de tineret, asociațiile nou formate și grupurile de inițiativă din zonele urbane marginalizate nu aveau sediu permanent, iar în majoritatea orașelor românești tocmai această absență explică de ce un sector neguvernamental local nu se formează.
În același timp, clădirea devenise o problemă: șaizeci de ani de intervenții structurale neînregistrate, punți termice continue la fiecare planșeu și la conturul fiecărui gol, condens pe fațadele nord-est și nord-vest, un subsol care stătuse în apă zeci de ani și o tencuială care ceda în văzul lumii, în fața unui colegiu național.
Defectul principal nu venea din vârstă, ci din utilizare. Decenii la rând, ocupanții tăiaseră goluri de circulație între camere fără nicio măsură de consolidare și demolaseră un perete întreg pe axa 8; după 1990, spațiile de la parter vândute sau închiriate au format intrări separate din stradă prin desfacerea parapeților. Nimic nu fusese consemnat.
Abordarea a fost mai întâi una de investigație și abia apoi una constructivă. Un releveu a stabilit ce fusese efectiv îndepărtat, expertiza tehnică a evaluat consecința, iar proiectul a răspuns caz cu caz. Golurile care nu mai erau necesare au fost zidite la loc. Cele necesare au fost păstrate, dar stabilizate cu rame metalice închise montate pe tot conturul și pănate în zidăria din jur prin injectare de mortar de ciment, astfel încât rama preia ce preluase cărămida scoasă.
Structura este una celulară, tip fagure, din diafragme de cărămidă arsă: 40 cm la exterior, 25 cm transversal unde trec coșurile de fum, 15 cm în rest, o tramă care dă camere de 3,65 × 5,10 m, exact potrivite pentru un cămin și exact nepotrivite pentru birouri și ateliere. Acolo unde programul cerea legături spațiale noi, golurile de 2,10 × 1,10 m cu parapet de 870 mm au fost introduse exclusiv în diafragmele de 15 cm: goluri late și joase, legături vizuale mai degrabă decât uși, care destind rigiditatea planului lăsând structura intactă.
Caracterul clădirii stă în tectonica ei, așa că intervenția o expune. Finisajele interioare au fost desfăcute până la cărămidă, care a fost curățată, sigilată și lăsată aparentă, ca fundal versatil pentru noile funcțiuni. La exterior, provocarea era adăugarea a 100 mm de vată bazaltică pe o fațadă a cărei valoare stă în relief: cornișa a fost păstrată ca element ieșit prin coborârea unui șorț metalic sub ea, iar ritmul ancadramentelor a fost recreat prin schimbarea tehnicii de aplicare a tencuielii decorative, nu printr-un profil adăugat.
Tâmplăria a fost înlocuită cu geam triplu cu strat Low-e, iar subsolul, nefolosit de zeci de ani, a fost hidroizolat, drenat și izolat la placă, păstrându-i adăpostul de protecție civilă de 110,66 mp. Programul cuprinde 23 de săli de co-working, 13 săli de întâlniri, trei săli de conferință, trei săli de curs, o sală de seminar, o sală multifuncțională, birouri și un amfiteatru nou în mansardă. Indicii abia se mișcă: POT de la 82% la 84,6%, CUT de la 3,45 la 3,54, coama neschimbată la 16,57 m.