ro | en
MuTRA, galeria istorică a Transilvaniei
  • Nominalizare la secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură publică”

MuTRA, galeria istorică a Transilvaniei

Autori: arh. Anca Brandiburg, arh. Hildegard Brandl, arh. Bianca-Alexandra Gavrilă, arh. Georgiana Miu, arh. Alin Mitrache, arh. Alexandra-Maria Paraschivescu, arh. Ruxandra Corduneanu
Birou de proiectare: UNITH2B SRL

Colaboratori:
Inginerie: ing. Ionut Aluas, ing. Andrei Guliciuc, ing. Cosmin Axente, ing. Ionut Stoica
Execuție: FAR FOUNDATION SRL
Beneficiar: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei
Foto: GAVRILA BIANCA, Gavrilă Bianca, Hildegard Helene Brandl, Preda Daniela, Northern Elevation, Southern Elevation

Comentariul autorului

MuTRA, Galeria Istorică a Transilvaniei, este o clădire de muzeu ridicată pe un teren în pantă de 15.583 mp din comuna Florești, județul Cluj. Este primul muzeu public construit de la zero în România în care depozitarea, conservarea și expunerea patrimoniului au fost proiectate și realizate ca un singur sistem. Suprafața desfășurată este de 11.190 mp.
Terenul cade opt metri de la un capăt la altul. În loc să fie nivelat, muzeul este tăiat în versant și citit ca teren, nu ca fațadă. Volumele cubice, fațetate, se așază firesc pe pantă, iar materialitatea lor vine din pământ ars: cărămidă de argilă locală, în tonuri calde de Siena, care trece din exterior în interior, astfel încât întregul se citește ca o singură masă de lut copt.
Două corpuri, cel expozițional și cel de cercetare, sunt ținute la distanță de un traseu public, iar între ele se așază funcțiunile civice comune: holul, sala multifuncțională, cafeneaua și sălile de educație. Vizitatorul venit dinspre terenul înalt de vest traversează la înălțime, pe o platformă pietonală de la cota +431,50, și ajunge pe terasa circulabilă de peste parter, la +429,50: clădirea poate fi intrată de sus.
Secțiunea poartă logica programului. Laboratoarele de conservare și depozitele de lungă durată stau la -6,15 m, unde masa de pământ din jur oferă stabilitate climatică pasivă obiectelor care o cer, în timp ce vitrarea spre nord dă restauratorilor lumină naturală controlată, cu rulouri exterioare acționate electric. Deasupra, sala de expoziție se deschide liberă de stâlpi sub ferme metalice; la nivelul superior stau administrația și patru unități de rezidență pentru cercetători invitați.
Regimul de înălțime este Ds+P+1E, cu atic maxim la 16,00 m, POT 32,25% și CUT 0,72, deliberat scăzute pentru 11.190 mp, pentru că masa este absorbită de pantă. Spațiul verde ocupă 4.981 mp, 31,96% din sit, iar terenul se terasează într-un amfiteatru în aer liber.
Anvelopanta primește 150 mm vată bazaltică și tâmplărie de aluminiu cu rupere de punte termică. În interior, plafoanele de beton rămân aparente, cu instalațiile vopsite în ton: o decizie care elimină un strat întreg de finisaj și păstrează accesibile instalațiile unei clădiri ale cărei cerințe tehnice se vor schimba.
Strategia energetică pleacă de la pasiv. Circa 5.000 mp din programul cel mai pretențios sunt condiționați față de o temperatură amortizată a solului, nu față de aerul exterior. Încălzirea vine de la o pompă de căldură sprijinită de colectoare solare vidate și fotovoltaice, iar toate centralele de tratare a aerului au recuperare cu randament minim de 73%.
Terenul a impus soluții măsurate, nu presupuse: piloți forați Ø800 la 1,00 m interax pentru sprijinirea amonte, doi-trei echipați cu tubulatură inclinometrică pentru măsurarea deplasării în timpul săpăturii, și radier pe piloți Ø400 încastrați 10,00 m în stratul de bază. Infrastructura a fost executată ca o cutie etanșă fără rosturi, protejând 5.002 mp de subsol cu colecții de neînlocuit.
Rezultatul este o capacitate care nu exista la această scară în regiune: 4.625 mp de laboratoare și depozite specializate, cu șase laboratoare de restaurare pe clase de material și depozitare separată pe aceleași clase. Alături, 2.185 mp de expoziție, săli de atelier și o sală multifuncțională, pentru o capacitate proiectată de 860 de persoane.