Anuala de Arhitectura București » Proiecte » Ediția 2019 » Arhitectura construită / Arhitectură publică
ro | en

Centru cultural și aulă. Universitatea Politehnică București

Autori: arh. Adrian Spirescu, arh. Marina Raicopol, arh. Lucia Mîț, arh. Cosmin Popa, arh. Ruxandra Iordan, arh. Adrian Ioniță, pr. Cristian Prisecaru, pr. Daniela Cehan
Carpați Proiect

Colaboratori
Mobilier: Ovo design – Vespremeanu Tudor
Structura: Colonad, Carpaţi Proiect – Victor Nedriţă, Ştefan Creţoiu, Cristina Cazacliu, Alexandru Boangher
Instalații electrice: Nicolai Grigoraş, Roxana Croitoru
Instalații curenți slabi: Avitech
Instalații sanitare: Adrian Băcilă, Camelia Vulpaş, Aura Handrabur
HVAC: Cristian Ţepordei, Victor Voroneanu, Ligia Ciurel
Studiu acustic: Marius Şmighelschi, Radu Pană

Beneficiar: Universitatea Politehnică București

Like

Comentariul autorului

Clădirea centrului cultural nu se aliniază la bibliotecă. Prin retragerea generală şi prin teşirea faţadei principale, deschide privirea către Rectorat şi către Facultatea de Antreprenoriat şi lasă loc pentru un spaţiu public către aleea principală. În spatele construcţiei un alt spaţiu liber va servi drept parking. Clădirea nu se aliniază la trama campusului decât printr‑una dintre laturi, cea dinspre bibliotecă. Legătura mai strânsă cu aceasta a fost, de altfel, una dintre elementele importante ale proiectului. Până la un moment dat, a existat şi ideea unei pasarele între cele două clădiri,aceasta fiind, însă, eliminată din motive bugetare. Au rămas proximitatea şi deschiderea mai multor goluri către bibliotecă, legătură mai degrabă simbolică între două clădiri culturale. Mai departe, însă, am reinterpretat principiul de aşezare şi conformare al celorlalte clădiri din campus (ambiguitatea dintre ţesut şi obiect). Aici, clădirea chiar este un obiect autonom, un poliedru aşezat într‑un spaţiu public. Pe de o parte, ni s‑a părut că un volum atât de particular ar fi avut nevoie de ceva mai mult spaţiu în jur. Pe de alta, ieşirea din alinieri şi reducerea perimetrului sugerează posibilitatea de a te plimba în jurul lui, precum şi o legătură mai dinamică şi mai puternică între esplanadă şi partea dinspre vest a campusului. Alt avantaj este integrarea diferitelor spaţii şi suprafeţe şi crearea unui peisaj public. Noul scuar (a cărui piesă centrală este o fântână orientată spre centrul cultural) urcă printr‑un pachet de trepte monumentale către intrarea principală, dar se şi îndreaptă uşor către demisol, deschizând astfel cafeteria de la acest nivel către lumină şi către spaţiul public al campusului. Jardinierele din scuar, fântâna, suprafeţe minerale, scările principale, spaţiile verzi sau gradenele către cafeterie definesc locuri particulare în cadrul acestui spaţiu public nou‑creat. Nucleul spaţial, structural şi simbolic al clădirii este cilindrul de beton ce adăposteşte sala. Structura pereţilor şi a planşeelor din jurul inelului sunt agăţate de acesta. Interiorul sălii este determinat în mare măsură de integrarea funcţională şi estetică a cerinţelor de acustică, vizibilitate, evacuări, flexibilitate.