Curțile Bucureștene. Potențialul ascuns al morfologiei urbane

Comentariul autorului

Locurile ascunse ale cotidianului bucureștean, vizibile în întrezăririle dintre clădiri sau pasaje, unde neclaritatea limitei dintre spațiul public și cel privat dezvăluie straturile orașului, sunt locuri rezultate în densitatea istorică urbană care au devenit deseori mărturii ale perioadelor de formare ale orașului.

Cartea CURȚILE BUCUREȘTENE. Potențialul ascuns al morfologiei urbane documentează — printr-o neașteptată comparație între București și Roma — spontaneitățile și intenționalitățile din tabloul bucureștean, descoperite în aceste mărturii interioare ascunse: în curțile ce aparțin locuirii, în grădini, în spații interstițiale sau în miezul insulelor urbane. Cartea dezvăluie — printr-o metodă împrumutată din școala italiană de arhitectură inițiată de Saverio Muratori și Gianfranco Caniggia — procesul de formare al orașului și al formele sale urbane constituente, istorice/permanente care s-au transmis în timp orașului prezent. Scopul descoperirii și completării repertoriului de locuri interioare este de a descrie și de a ilustra aceste procese specifice ascunse în compunerea/densificarea/transformarea cu care s-a confruntat morfologia urbană, pentru a interpreta tiparele și mărturiile ce ar putea deveni substraturi/direcții de lucru în intenția conservării patrimoniului construit.

Școala tipo-morfologică italiană a pus bazele unei lecturi a orașului într-o formulă de cunoaștere arhitecturală și urbană procesuală. Insuficient aprofundată și aplicată în cultura românească de specialitate, aceasta constituie modelul științific urmărit în această carte. Prin urmare, cartea Curțile Bucureștene... are o importantă dimensiune metodologică prin aprofundarea metodei procesuale a școlii italiene — a lecturii procesului urban și a instrumentelor sale specifice de lucru — cu terminologia sa specifică care a fost tradusă și adaptată la contextul bucureștean (terminologie inclusă în secțiunea Glosar din finalul lucrării). Acest preambul nu cercetează doar în mod teoretic o metodă de investigare a orașului, ci anunță concret aplicarea ei, pornind mai întâi cu contextul italian/roman și continuând cu cel bucureștean. Datele colectate conduc la concluzii comparative pentru identificarea instrumentelor de lucru cele mai potrivite pentru cadrul bucureștean.
Pentru a documenta procesul spațiilor interioare din imaginea actuală a orașului, cartea conține interpretarea transformărilor tipologiilor de bază de locuire: începând cu țesuturile romane, identificând tipurile de substrat ale tiparului urban și urmărind secvențele/ciclurile morfologice de compunere și transformare urbană; continuând cu țesutul bucureștean prin formularea mărturiilor orașului și a tipologiilor procesuale de curți interioare în diferite ipostaze istorice urbane, prin investigarea și suprapunerea documentelor cartografice în diferite secvențe morfologice și completarea lor cu studii de specialitate.

Cartea invită la descifrarea acelor mărturii ascunse în curțile bucureștene prin prisma lecturii urbane, mărturii ce oferă indicii, lecții, tipare și morfologii despre cum se locuiește în oraș și cum se poate locui, pe baza cărora se poate construi un model alternativ de intervenție/proiectare cu o coerență istorică și morfologică.

Comentariul juriului

Curțile bucureștene sunt în pericol, densificarea orașului pune presiune pe fiecare centimetru pătrat al orașului. Dar care este mecanismul prin care ele s-au constituit, cum am putea nu numai să le protejăm, dar și să le înțelegem, pentru a le putea eventual reproduce. Cartea Andreei Boldojar încearcă să descifreze, cu ajutorul unor mecanisme morfo-tipologice sofisticate, felul în care Bucureștiul este ceea ce este.