Alfred Popper, 1874-1946: (re)descoperirea unui arhitect

Comentariul autorului

„Monografia foarte riguroasă a operei mai puțin cunoscute a arhitectului Alfred Popper, cu titlul „Alfred Popper, 1874-1946: (re)descoperirea unui arhitect”, scrisă de istoricul de artă Monica Croitoru-Tonciu, întregește tabloul vieților și creațiilor arhitecților români.
Bazându-se pe studiul minuțios al arhivelor de arhitectură și nu numai, Monica Croitoru-Tonciu reușește să realizeze o cercetare complexă asupra operei arhitectului, reconstituirea cronologică a proiectelor și, în unele cazuri, redescoperirea pe baza schițelor și detaliilor a clădirilor realizate de arhitect. Autoarea are meritul de a reuși să încadreze opera lui A. Popper în contextul cultural, social și politic al epocii sale, astfel oferind posibilitatea unei înțelegeri complexe a activității, deciziilor și lucrărilor acestuia.” (extras din „Prefață”, lect. dr. arh. Cristina Woinaroski)

„Studiul de față reprezintă prima monografie a arhitectului român Alfred Samuel Popper (n. 30 august 1874, Brașov - m. iunie 1946, București), sub forma unui gest amplu de recuperare critică a parcursului său creativ și profesional, menit să-l readucă pe omul, artistul și vizionarul Alfred Popper în atenția cuvenită, la aproape optzeci de ani de la dispariția sa. Volumul prezintă în mod detaliat și încadrează opera arhitectului în categorii stilistice și temporale, pe care le putem numi ipostaze, fără însă a o limita sau știrbindu-i din importanță, ci numai din dorința de a oferi o perspectivă cât mai concentrată asupra unei cariere extraordinare prin versatilitatea sa. Astfel, opera lui Alfred Popper i se va dezvălui treptat cititorului, reunind fragmentele care definesc fațete ale unui portret profesional și personal, pentru o înțelegere optimă a viziunii artistice a unui arhitect de o dedicare rar întâlnită, aproape deloc cunoscută astăzi. (...)
Lucrarea recuperează, structurează și ilustrează diversitatea și calitatea operei arhitectului Alfred Popper, încadrându-l în peisajul arhitecturii românești de la finalul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea. Volumul își propune să recupereze un fragment de istorie a arhitecturii românești și să-l ofere publicului într-o versiune bine documentată și bogat ilustrată, spre a servi drept mijloc de completare a cunoștințelor noastre privind valoarea fondului construit, atât românesc, cât și universal.” (extras din „Argumentul unei (re)descoperiri”)

Lucrarea este structurată în capitole care ilustrează etapele carierei arhitectului Alfred Popper, acesta abordând succesiv toate stilurile agreate în epocă, de la eclectismul cu elemente neogotice și cel de factură academistă, la neoromânesc, vernacular, modernism și modernism hibrid. Totodată, arhitectul se bucură de comenzi din partea Casei Regale a României (cu care colaborează pe parcursul a 30 de ani), a aristocrației și a burgheziei românești (ingineri, avocați, medici), păstrându-se până astăzi mărturii scrise cu privire la calitatea expresiei grafice a proiectelor sale și la dedicarea sa profesională.
Volumul se bazează pe analiza atentă a documentelor provenind din: Arhiva de proiecte și Arhiva de fotografii a Uniunii Arhitecților din România (reprezentând baza documentară a cărții), Arhivele Naționale ale României, Arhiva Primăriei Municipiului București, Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, Biblioteca Națională a României, Biblioteca U.A.U.I.M., Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național Peleș, Arhiva Stării civile din Freising, Arhiva Națională „Torre do Tombo” a Portugaliei etc., construind un portret cât mai complet al iubitorului și creatorului de artă care a fost arhitectul Alfred Popper.

Comentariul juriului

Monografia arhitectului Alfred Popper, începută ca o cercetare doctorală, este o restituire/redescoperire a unei personalități complexe a arhitecturii românești a primelor decenii ale secolului XX. Cercetarea nu numai valorifică donația primită de Arhiva UAR, constând în proiecte și fotografii, dar o și completează prin cercetări minuțioase și sistematice. Autoarea a descoperit nu numai opera arhitectului — care baleiază o întreagă gamă de stiluri și tendințe —, dar și personalitatea complexă a arhitectului, cu multiple vocații și cu harul de a se exprima prin desen cu o grație rar întâlnită, o forță creatoare puternică, dar puțin cunoscută.