ro | en
Ghid de bune practici: Băile Govora

Ghid de bune practici: Băile Govora

Autori: arh. Radu Tîrcă, arh. Ștefania Hîrleață, ist. art. Irina Leca
Birou de proiectare: Studiogovora

Colaboratori:
Coordonatori: Irina Leca, arh. Eugen Pănescu
grafica: Daniel&Andrews
prefața: Ilinca Păun Constantinescu
Postfață: Ionela Dinescu
Editor: Cristina Chira
Credite fotografii: Studiogovora, Cristian Bădescu, Andrei Mărgulescu,
Roxana Mazilu, Marius Vasile
Desene: Radu Tîrcă, Ștefania Hîrleață, Valentina Popa, Ariana Popescu, Alexandru Ene
Publicație finanțată cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România prin Timbrul Arhitecturii.

Comentariul autorului

Numărul covârșitor de clădiri care au nevoie de lucrări de reparații, reabilitare sau restaurare, precum și potențialul ridicat de dezvoltare al stațiunii, fac necesară existența unui set de reguli clare privind intervenția asupra clădirilor şi a spaţiului public. Imaginea de ansamblu a oraşului riscă să fie din ce în ce mai distorsionată de construcţii noi, extinderi şi restaurări care prin materialelele folosite, prin cromatica şi formele nepotrivit alese intră în conflict cu specificul zonei și raportarea tradițională la peisajul natural. Această situație a catalizat eforturile civice și profesionale ale grupului de inițiativă civică Studiogovora, care dorește să îmbunătățească calitatea viitoarelor documente oficiale locale și să ofere alternative corecte pentru toți cei care își doresc să investească în reabilitarea clădirilor din stațiune.
Ghidul trasează o direcție unitară în modul de intervenție, care pune accent pe calitatea spațiului public și pe păstrarea identității la nivelul mediului construit, cu scopul de a folosi în mod optim potențialul și vocația turistică a orașului.
Pornind de la o analiză amănunţită a caracteristicilor clădirilor tipice pentru zonă, a ansamblului istoric balnear şi a spaţiului public, ghidul descrie fiecare tip de element arhitectural care intră în alcătuirea unei construcții: fațade, tâmplării, ornamente, balcoane și terase, învelitori etc. extinzându-se până la amenajarea curții și relația cu peisajul. Tratarea armonioasă a tuturor acestor elemente ar asigura atât integrarea a clădirilor nou construite, a reabilitărilor şi a extinderilor, cât şi condiţiile optime pentru dezvoltarea coerentă a oraşului.
Pe lângă conținutul tehnic, în paginile ghidului se găsesc și noțiuni generale despre stațiune și istoria sa. Ghidul descrie, de asemenea, contextul mai larg al stațiunilor balneare la nivel național. Pe de-o parte, este evidentă preocuparea autorităților, încă de la înființare, pentru a transforma stațiunile balneare românești în exemple de localități cu cel mai înalt standard de sănătate publică și calitate arhitecturală și peisageră prin impunerea unor reglementări urbanistice stricte; iar pe de altă parte, contextul general actual, nefavorabil al orașelor românești în declin, care lasă stațiunile balneare într-o stare latentă: în același timp vulnerabile și pline de potențial.
Prin obiectivitatea și generalitatea recomandărilor raportate la arhitectura balneară românească, ghidul ar putea fi aplicat în fapt tuturor stațiunilor balneoclimaterice din țară.