Am început să văd culorile

Comentariul autorului

“Am inceput sa vad culorile” este o expozitie de arta naiva din Serbia si Romania. Cele 35 de lucrari prezentate compun un traseu printer temele dominante din arta naiva: munca, natura, familia, timpul liber, sarbatorile religioase si traditiile.
Expozitia este gazduita in Palatul Stefania si intentia principala a proiectului a fost de a propune o succesiune de spatii de diferite dimensiuni si intensitati care te conduc catre o "destinatie" finala - pornesti de acasa si ajungi tot intr-o "casa". Intrarea se face printr-un culoar luminos ce face referire la obiceiurile vechilor iconografi care isi luau un moment de ragaz sa-si clateasca ochii inainte sa se apuce de pictat. Draperiile de culoare neutral propun limite noi ale spatiului si o dinamica noua; in felul acesta vizitatorul ntr-o atmosfera si incepe sa asimileze din energia expozitiei si a spatiului.
Ideea principal de casa in casa aici are foarte multe nuante. Prima decizie obiectiva a fost de a nu ne atinge sau finisa peretii palatului si atunci a rezultat o solutie de sine statatoare. Urmatorul punct important a fost ca solutia sa contina sau sa fie compusa dintr- un sistem ce se poate demonta si replica in alte spatii, lar in final, continutul expozitiei care reprezinta un amalgam de stop-cadre din viata cotidiana si/sau a vietii "la tara" a condus spre un gande de a avea vizitatorii sub un singur acoperis. Trei puncta clare corroborate au condus catre idea de casa-in-casa. Consturctia a fost facuta integral la fata locului. Relatia cu limitele existente a fost studiata in sensul in care intrarile au fost potrivire si supra-dimensionate in functie de necesitati si traseul existent, golurile de “fereastra” propune un nou ritm in dialog cu fatada existenta. De aici se petrece si un detaliu de parcurgere interesant – poti fi in interiorul Palatului si in acelasi timp in exteriorul casei, vazand expozitia.
Traseul interior este rezolvat prin articularea stalpului central existent, ca un element generator de spatii si formeaza diferite camere ce definesc atat traseul cat si vernisarea. Tot parterul palatului primeste o dimensiune umana. Energia casei rezulta din relatia dintre elementele domestice (perete-fereastra, fereastra-usa, semineu-colt), atat de bine inradacinate intr-o memorie colectiva
Intr-o ultima supra-dimensiune, tot acoperisul este deschis catre existent, cu structura vizibila pentru a impune un ritm al spatiului si o structura a iluminatului existent. Buchetele de lavanda, culese/adunate local rezolva o problema a confortului si a traseului olfactiv prezent la o interventie intr-o cladire veche.
Adunate, e o idee de fond pe care o repet si anume profunzimea propunerii pe masura parcurgerii si stratificarea energiei in mai multe dimensiuni - fizica, senzoriala, vizuala.