Comentariul autorului
„Întinzându-se din interiorul ușii dulapului până la o anumită distanță în fața dulapului, există un spațiu interstițial care apare, dispare și reapare. [...] Acesta este un spațiu pe care îl numesc ante-dulap.”(1)
Descris de rotația ușii dulapului în plan, ante-dulapul rezidențial oferă un spațiu de negociere a reprezentării noastre publice: aici alegem cu ce ne îmbrăcăm și, în egală măsură, decidem ce nu expunem despre noi.
Deși este unul dintre cele mai familiare elemente domestice, ante-dulapul a primit puțină atenție din partea designerilor, fiindu-i atribuit în mod obișnuit o dimensiune standard de 60 cm lățime. Proiectul examinează modul în care dulapul și ante-dulapul pot relaționa depozitarea și expunerea de la scara obiectelor cotidiene la cea a corpului uman într-un interior domestic.
Organizare:
Contrastând cu pereții albi, trei dulapuri structurează acest apartament de 58 mp, situat într-un nou complex de locuințe din București. Ante-dulapurile sunt activate prin operațiuni de balansare, pliere și glisare pentru a ascunde și dezvălui elemente domestice. Aceste calități performative decupează planul în poziția deschisă și îl aplatizează la structura sa cubică în cea închisă.
Prin utilizarea înălțimii de 2,6 m, dulapurile implică scara corpului uman: acum dulapul se învecinează cu camera, după care ante-dulapul devine camera. În living, panouri semicilindrice se deschid pe o rază largă pentru desfășurarea unui birou. Aici, dulapul depozitează scaunul, maschează televizorul, adăpostește biroul, asigură iluminarea și separă bucătăria.
Situată lângă ferestre pe care se vede fațada canelată a clădirii, bucătăria rotește condiția exterioară a fațadei în interior. Canelurile verticale de pe ușile dulapurilor ascund muchiile și formează o suprafață continuă, întreruptă atunci când dulapurile se deschid de-a lungul diferitelor axe.
La intrare, o priveliște telescopică a dormitorului încadrează furnirurile de lemn băițuit. Aici, dulapul încorporat adăpostește patul și un birou în nișe, iar colțurile teșite articulează o expresie monolitică.
Pe lângă cele trei structuri principale, un dulap încorporat din stejar cu un raft pentru pantofi servește și drept scaun, iar un dulap acoperit de schlagmetal care adăpostește mașina de spălat reflectă lumina în profunzimea planului.
Sustenabilitate și estetică:
În loc de coerență, designul apartamentului articulează diferență, creând experiențe episodice la fiecare pas. Singurul element unificator este parchetul de stejar care se extinde și pe uși, dulapuri și rafturi. Din punct de vedere cromatic, verdele închis băițuit sau saturat completează suprafețele din lemn, iar galbenul oferă accente.
În timp ce lemnul și suprafețele verzi promovează „estetica durabilității”(2), proiectul aplică, de asemenea, practici sustenabile. Amenajarea densifică structuri demontabile de-a lungul marginilor, făcând interioarele flexibile pentru schimbarea utilizărilor pe termen scurt și lung. Mobilierul încorporat este fabricat din lemn provenit din surse locale. Cea mai mare parte a mobilierului mobil (mese, scaune, covoare, majoritatea lămpilor) este refolosită, iar majoritatea finisajelor, inclusiv schlagmetal-ul și calcio vecchio, aplică tehnici artizanale care evită produsele industriale și reflectă tratamente de fațadă comune din București.
Obiectivele proiectului:
Obiectivele au constat în amenajarea de interior pentru un spațiu living, dining și bucătărie deschise, un dormitor, o toaletă, o logie și două dulapuri încorporate, precum și în selectarea pardoselii și a finisajelor toaletei dintr-o gamă prezentată de dezvoltatorul clădirii. Obiectivele au exclus decking-ul logiei și tâmplăria ferestrelor, acestea fiind selectate exclusiv de dezvoltatorul clădirii.
1 Urbach, Henry. “Closets, Clothes, disClosure,” 1996. 63.
2 Von der Leyen, Ursula. “A New European Bauhaus,” 2020.