Anuala de Arhitectura București » Proiecte » Ediția 2019 » Cercetare prin arhitectură / Diplome de arhitectură
ro | en

Școală de Artă Dramatică, în Craiova

Autori: arh. Albert Sebastian Dobrin

Îndrumători: lect. dr. arh. Marina Mihăilă

Like

Comentariul autorului

Școală de artă dramatică în Craiova Printre multiplele tipuri de obiecte arhitecturale, teatrele ocupă un loc distinct. Percepția omului, sau am putea chiar să îi spunem o preconcepție care apare prin contemplarea unui program spiritual și arhitectural ce se dezvăluie din mai multe direcții, precum al acestor edificii, ce se dezvoltă pe o rețea complexă de structuri funcționale și tehnologice, a funcțiilor urbane, sociale și chiar ideologice. În locul ideilor unui design din repertoriul convențional al obiectelor și spațiilor moderne, programul trebuie abordat în termeni temporali, căutând soluția în cadrul problemelor pe care un astfel de program le pune. Școala de artă dramatică, asemenea unui Fun Palace, ar trebui să fie o entitate a cărei esență se definește printr-o schimbare continuă, care permite utilizări multiple și nedeterminate. Asemenea scenografiei unui spectacol, în special din sfera teatrului experimental, arhitectura poate să genereze o improvizație a activităților constante, ce se află într-un proces continuu de construcție, dezmembrare și reasamblare. Astfel se va fi creat un cadru în care oamenii din comunitate ar putea să-și adune propriile medii de învățare și petrecere a timpului liber, precum și satisfacerea nevoilor culturale, unde oamenii ar putea scăpa de rutina zilnică și să se lanseze într-o călătorie de descoperire a creativității. Programul școlii poate fi considerat ad-hoc, determinat de utilizatori, fie că este vorba despre studenți, profesori sau simpli participanți în acest spațiu cultural, dar cu toate acestea, chiar și fără un anumit program, spațul, școala reușesc să se auto-reglementeze. Situl propus se află pe un teren viran în zona centrală a orașului Craiova, o zonă actualmente abandonată atât de autorități, cât și de comunitate, dar cu o importantă valoare edilitară și conectată în rețeaua culturală a orașului. Alegerea nu a fost una arbitrară, în oraș existând o facultate de teatru, dar care își desfășoară activitatea în mai multe locații ale Universității din Craiova, și momentan se află în căutarea unei soluții pentru un sediu permanent. De asemenea Craiova este legată de peste 150 de ani de viața culturală teatrală, și simte nevoia unui spațiu nou de reprezentație pentru a suplini clădirea Teatrului Național „Marin Sorescu”. Avantajele poziției sitului: - Amplasarea în zona centrală a orașului - Accesibilitate la transportul în comun - Accesibilitate auto - Apropierea de elemente de cultură din oraș - Apropierea de instituții de învățământ Esențială pentru buna funcționare a unei astfel instituții în secolul XXI este integrarea acesteia în comunitate, și a integrarea comunității în procesul educațional, atât ca participare în reprezentații cât și în activitățile conexe. Astfel, parterul este aproape în totalitate dedicat pentru public, și în conexiune directă cu spațiul public prin delimitări permeabile. Arhitectural se propune folosirea unui spațiu de reprezentație de tip Black Box, considerat spațiul cel mai ușor de adaptat tuturor necesităților unei școli de artă dramatică, acesta poate să acomodeze o serie variată de configurări ale sălii, necesare pentru un proces elaborat de studiu în artele spectacolului. În plus, sala se poate deschide pe două direcții atât spre curtea interioară unde poate să conlucreze cu spațiul de reprezentație alternativ și cu amfiteatrul de vară, dar și spre foyer și strada Matei Basarab, creându-se un traseu între oraș și spațiul teatral. De asemenea în subsol se propune realizare a trei săli media sau pentru spectacole mici, care pot fi oferite gratuit studenților sau elevilor care doresc realizarea unui spectacol de teatru. În dezvoltarea proiectului se propune și realizarea unui traseu temporar care unește cele două spații verzi importante din apropierea sitului, astfel se creează o legătură între spațiul de reprezentație din curtea interioară și parcul Mitropoliei unde se poate amenaja un amfiteatru temporar în timpul festivalurilor (Shakespeare, TNT). Traseul urmează să fie parcurs prin grădinile și curțile interioare ale proprietăților care despart cele două puncte. Acest traseu ar avea caracter temporar și poate să ofere o șansă de dezvoltare pentru zonă precum și pentru locuitorii care își pun la dispoziție o bucată din curtea lor.