Grădina dintre blocuri

Comentariul autorului

Proiectul materializează o inițiativă a administrației locale, care și-a propus revitalizarea unei zone urbane făcând recurs la istoria construită a locului. Aria studiată, cu o suprafață de cca 6500mp, se află-ntr-o zona limitrofă a orașului, o limită între unul dintre cartierele de locuințe colective și câmpul deschis. Aflată de-a lungul unei artere intens circulate, mărginita pe o latură de o zonă comercială, pe cealaltă de o biserică, deservește în primul rând zona dens construită a cartierului de locuit. Spațiul ne devine cu atât mai interesant, cu cât descoperim că redundanta platformă betonată, suport de parcări dezorganizate și depozitari haotice, ascunde vechiul canal de irigație „Iazul Morilor”. Acesta din urmă, o derivație a râului Buzău, marcată în hărțile orașului încă din sec 19, este, însă, presupus a fi construită încă din secolul 16. Folosit odinioară atât în irigarea unor grădini publice din oraș, precum și a curților agricole și a morilor de măcinat ale acestora, a fost trecut, de-a lungul timpului, pe tronsoane, în subteran, iar traseul înverzit, ce-l însoțea, înlocuit cu sisteme betonate.
Intervenția generală mizează pe îmbunătățirea spațiului urban prin amenajarea unei „grădini urbane”, care va ameliora calitatea ambientului zonei și care va îmbia la petrecerea timpului în aer liber. Se urmărește stimularea curiozității și interesului locuitorilor față de istoria construită a orașului prin metaforele fruste edificate. Se caută, deci, introducerea ariei in cotidianul locuitorilor, ceea ce va conduce spre o apropriere a spațiului și, de ce nu, poate o redescoperire a „identității istorice” a acestuia și reconstituirea calității sale ca loc al orașului.
Imobilul, modest atât în materialitate cât și în mesaj, un volum simplu, arhetipal, amintește de construcțiile odată întâlnite de-a lungul cursului de apă pomenit, prin prezența sa ne-pretențioasă. Funcțional, aceasta va adăposti ateliere de creație, expoziții temporare. Spațiul verde amenajat ce-l înconjoară va completa cartierul de locuințe adiacent, iar ochiurile de apă, alături de obiectul central plasat, vor face trimitere directă către canalul ce odată traversa și alimenta gospodăriile și morile orașului. Structura metalica a imobilului îl face flexibil și ușor de montat, „miezul” ușor de finisat „fără cusătură”, iar învelișul, lemnul păstrat în nuanțe nealterate, își va atinge frumusețea naturala pe măsură ce va îmbătrâni, asemeni vegetației proaspăt plantate.