/SAC @MALMAISON

Comentariul autorului

/SAC @ MALMAISON
de montat

În fosta cazarmă, fost tribunal militar, fost spațiu de anchetă și detenție, fost IPROCHIM, s-a mutat din 2021 o comunitate de artiști care treptat a ocupat etajul 1 al aripii SE a clădirii.
Fiecare încapere a fost preluată si transformată / adaptată nevoilor noilor utilizatori. Holul etajului 1 a devenit o extensie a atelierelor de lucru sau a galeriilor care au ocupat treptat spațiile fostei cazărmi.
In mai putin de un an imaginea rece si dură a unei cazărmi (proiectată in jurul unei curți ceremoniale cu holuri largi care să susțină funcția parchetelor militare) a fost transformată și “domesticită” de o comunitate eterogenă care a spart in mod “natural” monotonia si uniformitatea locului în care s-a instalat.
Acum etajul 1 al aripii SE funcționează ca un hub de ateliere si galerii de artă integrate intr-un ecosistem care treptat se extinde si ocupă si etajul 2.
În acest context al construcției unui nucleu cultural dinamic s-a născut galeria /SAC @ Malmaison ca o exntensie a galeriei /SAC din strada Berthelot.
Incă din start tema de proiectare a fost cea a unui spațiu versatil care să depașească funcționalitatea strictă a unei galerii. Intenția /SAC @ Malmaison a fost de a crea un loc dincolo de caracteristicile stricte ale unui white box, un loc în care artele plastice, performative și/sau hibride să poată să se manifeste fară constrângeri.

Locul în care se află astazi /SAC @ Malmaison a fost ocupat de unul dintre dormitoarele destinate trupelor încartiruite în cazarmă. Ulterior in anii 2000 spațiul a fost folosit pentru diferite evenimente inclusiv petreceri de tip rave.

Proiectul înca din start a pornit de la ideea decopertării straturilor adăugate in timp. In mod pretențios i-am spune “arheologie” sau “decopertare”. In realitate ceea ce s-a intâmplat a fost că mai întai am dat jos un tavan casetat fabricat din plăci de PALl vopsit cu vopsea de ulei ca să vedem ce gasim deasupra lui. În spatele plăcilor de PAL am găsit consolidarea cu structură metalica realizată dupa cutremurul din 77. Peste structura metalică era așezat un alt tavan făcut din scândură peste care fusese montată o “termoizolație” din plăci de BCA. Dincolo de plăcile de BCA am găsit structura de lemn a podului.
După ce am demontat toate straturile am decis să lăsăm podul deschis si să punem in valoare atât structura metalică a consolidării cât si fermele originale din lemn, realizând termoizolația imediat sub învelitoare fară să interferăm cu elementele structurale ale acoperișului.

Același tip de operațiune de desfacere care a avut loc de jos in sus la nivelul tavanului a fost reluată de sus în jos la nivelul pardoselii. După ce a fost decopertat parchetul fals (de plastic) - care ocupa două treimi din spațiul total al galeriei - a fost descoperită șapa de peste altă pardoseală sub care am găsit stratul de ciment turnat peste gridul inițial de mozaic. Pe cealaltă treime a spațiului a fost demontat un postament din placaj sub care am găsit direct o placă de beton.
Ulterior suprafața de sub postament a fost adusă la nivelul gridului de mozaic prin aplicarea unei pardoseli autonivelante de microciment.
Pentru eliberarea suprafeței de călcare și pentru a da continuitate panourilor de expunere parietală au fost demontate cele două sobe (dezafectate) care ocupau spațiul principal.
În timpul lucrărilor de refacere a finisajului pereților a fost redeschis unul dintre golurile care conectează spațiul principal cu spațiul anexă. S-a refăcut parțial o parte din captușeala ușii care fusese demontată în procesul de astupare a golului.
În anexă a fost demontată soba pentru a face loc unui spațiu de depozitare pentru materialul curent necesar funcționării galeriei / spațiului performativ.
Unul dintre pereții spațiului anexă nu a fost refinisat după operațiunile de curățare a tencuielii și a rămas ca martor stratigrafic al succesiunii intervențiilor pe parcursul istoriei clădirii.

Am incercat să propunem un spațiu panoramic plasat intre un grid de mozaic și un grid mixt din grinzi de metal și lemn.
Liniile roșii ale gridului de mozaic au un corespondent in grinzile roșii metalice ale “tavanului”.
Spațiul are transparența pe verticală - culoarea bleumarin a închiderii accentuează senzația de deschidere, făcând să se piardă limitele geometrice ale învelitorii.

Rezultatul: o bandă alba de expunere “presată” intre două griduri roșii.