Mircea Vulcănescu 12

Comentariul autorului

Imobilul din Strada Mircea Vulcănescu nr. 12 este clasat ca monument istoric, categoria B. Din punct de vedere al contextului urban, clădirea prezintă caracteristici specifice arhitecturii rezidențiale de sfârșit de secol XIX, asemenea majorității fondului construit de pe strada Mircea Vulcănescu.

Din cercetarea istorică întreprinsă a fost identificat primul proprietar al imobilului, Josef. E. Doneaud, tatăl arhitectului Ernest Doneaud, care a ridicat locuința pentru familia sa.

La momentul edificării, regimul de înălțime al construcției a însumat S+P+E+Pod, ulterior în perioada interbelică construcția fiind supraetajată, pentru a încadra scara interioară din lemn, menită să continue clădirea pe încă două nivele și să asigure accesul la alte unități locative din etajul 2 și mansardă.

Anterior intervenției de restaurare și consolidare, construcția se prezenta într-o stare fizică precară, fiind supusă de cel puțin 10 ani unui proces de degradare natural și antropic. La interior, utilizarea improprie și actele de vandalism au cauzat distrugeri masive, care au dus la căderea planșeelor din lemn și afectarea structurii acoperișului.

Proiectul a presupus consolidarea și restaurarea monumentului istoric, extinderea acestuia pe verticală cu un etaj retras și conversia în imobil cu funcțiuni mixte: subsol, parter și etaj 1 în spațiu de birouri, iar la etajul 2 și 3, câte un apartament pe nivel.

Subsolul parțial al clădirii a fost extins sub toată amprenta acesteia, fiind realizați perimetral pereți mulați din beton armat. Suprastructura de rezistență a imobilului a fost realizată în cadre din beton armat, dispuse perimetral, la interior. Această nouă structură realizată are rolul atât de susținere a planșeelor etajelor, cât și de susținere și consolidare a fațadelor care au fost păstrate și restaurate.

Etajul 3 retras, care reprezintă o extindere a imobilului existent, este alcătuit din structură metalică și îmbrăcat în tablă fălțuită, de culoare gri deschis. Acesta este un material specific regăsit la nivelul învelitorilor clădirilor din zonă. Volumul acestui nivel se continuă pe fațada din spatele clădirii, până la nivelul solului, creând astfel o intersecție de volume și un contrast echilibrat între vechi și nou.

Ornamentele existente ale clădirii, care au putut fi recuperate, au fost utilizate ca model pentru realizarea noilor elemente decorative. Acestea au fost fabricate manual, din ipsos, respectând proporția și formele originale, regăsite în sit. Tâmplăria este din lemn stratificat și respectă îndeaproape configurația și împărțirea tâmplăriei originale. Balustrada balconului de la etajul 1, de pe fațada principală, a fost recuperată și restaurată, păstrându-și elementele decorative. Ea reprezintă unul dintre puținele elemente originale ale clădirii, care au putut fi salvate și recondiționate în întregime.
Lucrările de restaurare ale fațadelor au respectat tehnicile istorice, specifice perioadei în care a fost edificat imobilul.