Comentariul autorului
„Mie să-mi faci o casă pe parter, modestă, cu acoperiș, nu modernisme de-alea de-ale voastre.”
Situl se află într-o parcelare recentă, într-o zonă montană, la poalele Munților Făgăraș, în localitatea Mârșa. Nu există niciun element identitar concret al sitului, parcelarea fiind recentă și situată într-o localitate postindustrială. Am încercat, așadar, să respectăm originile identitare moldovenești ale beneficiarilor, adaptând expresia arhitecturală la condițiile climatice locale.
Exprimată direct, cu o anumită neîncredere în gesturile arhitecturale spectaculoase, cererea beneficiarului a devenit punctul de plecare al proiectului. Cuvântul „modestă” a conturat o aspirație precisă: o casă limpede, cu forme familiare și spații în care viața de zi cu zi să-și găsească firesc locul.
Proiectul traduce această aspirație printr-o compoziție cu proporții calme, un acoperiș care ordonează volumul și o relație atentă între plin și gol. Prispa lungă dă profunzime fațadei și construiește un prag locuibil între interior și exterior: un loc pentru umbră, conversație și timpul petrecut afară. Un element familiar devine astfel una dintre principalele calități spațiale ale casei.
Simplitatea expresiei presupune precizie. Raportul dintre acoperiș și corpul casei, ritmul golurilor și continuitatea prispei participă la un echilibru în care fiecare element își are rostul. Caracterul contemporan al proiectului se construiește prin felul în care aceste elemente sunt puse în relație și adaptate unei cerințe actuale de locuire.
Casa propune și o reflecție asupra rolului arhitectului: capacitatea de a asculta, de a interpreta și de a găsi expresie spațială pentru așteptări formulate în afara vocabularului profesional. Replica inițială devine, în acest sens, o temă de proiectare suficient de exigentă.
Sub numele unei „case modeste” se află un exercițiu de măsură: între dorința beneficiarului și interpretarea arhitecturală, între familiaritate și actualitate, între expresia casei și viața pe care o poate cuprinde.