Casa cu legături

Comentariul autorului

În Șuici, Argeș, pe un teren de 3.000 m², casa este gândită pentru trei generații ale aceleiași familii: bunici, părinți și copii. Proiectul pornește de la nevoia de a locui împreună, păstrând intimitatea și ritmul de viață al fiecăruia.

Numele găsește un reper în „casa cu legătură”, tipologie prezentă în arhitectura tradițională din Șuici, în care locuința tinerei familii era așezată alături de cea a părinților. Proiectul propune o expresie contemporană a acestei relații: spații distincte pentru fiecare generație, reunite prin locurile în care se desfășoară viața comună.

Zona bunicilor este separată de cea a familiei tinere, iar livingul, bucătăria și locul de luat masa constituie punctul de întâlnire. Organizarea pe un singur nivel permite legături directe între încăperi și grădină, în timp ce fragmentarea volumelor conturează curți plantate și retrageri protejate. Terasa acoperită prelungește zona de zi către exterior și oferă un loc comun, deschis către terenul generos.

Lemnul stabilește o legătură materială cu arhitectura gospodăriilor din Șuici, unde era folosit în pereți, șarpante și învelitori. În proiect, acesta definește fațada ventilată, realizată din scânduri arse prin tehnica japoneză Yakisugi, cunoscută și sub numele de Shou Sugi Ban. Carbonizarea controlată conferă suprafeței o tonalitate închisă și o textură ale cărei variații se dezvăluie odată cu lumina. Dispunerea verticală a scândurilor unifică volumele, iar accentele de lemn în tonuri naturale din jurul vitrajelor și din zonele adăpostite ale terasei marchează deschiderile și locurile de apropiere.

Forma acoperișurilor în două ape se exprimă și la interior. În dormitoare și în zona de zi, tavanele înalte urmăresc pantele și deschid spațiul până la coamă. Înălțimile variabile dau fiecărei încăperi o proporție proprie și fac perceptibilă geometria volumelor. În living, vitrajul înalt aduce lumină în profunzime și deschide perspectiva către grădină; în dormitoare, aceeași generozitate verticală însoțește caracterul intim al spațiilor de odihnă.

Legăturile se construiesc astfel la mai multe scări: între generații, între spațiile retrase și cele comune, între interior și grădină, între un material familiar locului și o tehnică de prelucrare provenită dintr-o altă cultură. Casa oferă fiecăruia un spațiu propriu și familiei un loc în care să se regăsească.