Artsafe

Comentariul autorului

ARTSAFE, primul depozit de artă din România.
Sau cum se transformă în România un Combinat într-un incubator pentru artă și design.

COMBINÁT, combinate, s. n. Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară.
DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare
Crearea și amenajarea primului depozit profesional de artă din România a venit ca o consecință directă a maturizării uneia dintre cele mai tinere ramură a sectorului cultural românesc și anume piața de artă.
Nevoia de a crea un spațiu dedicat păstrării, depozitării artei a coagulat, însă, privatul cu publicul – artiștii, galeriștii, muzeele, colecționarii au creat această oportunitate de a prelua un spațiu și de a-l amenaja pentru a putea depozita artă și obiecte de colecție.
Spațiul propus, în cadrul unui complex „legendar” pentru sectorul cultural bucureștean, și anume Combinatul Fondului Plastic, din str. Băiculeşti nr. 29, sector 1. Istoria acestuia este legată de Uniunea Artiștilor Plastici și începe în 1965, când „se trece în folosinţă gratuită veşnică (n.n: către U.A.P), un teren de 17.040 mp., în prezent str. Băiculeşti nr. 29, sector 1”, continuând cu „ridicarea pe acest teren a unei fabrici, un complex de clădiri multifuncţionale unde se puteau executa lucrări, după prototipurile artiştilor, acoperind cca. 18 tehnologii diverse (ceramică, sticlă, textile, metal, lemn etc.); micile ateliere au fost atunci înlocuite cu o întreprindere unică în Bucureşti, prin domeniul de activitate.”
Spațiul are un aspect industrial, fiind parte dintr-o clădire renovată parțial, cu o înălțime de peste 7 m cât și o zonă ce se dezvoltă pe o înălțime mai mică de 3 m.
Activitatea principală, depozitarea operelor de artă și a obiectelor de colecție, a impus respectarea condițiilor speciale (normativele tehnice de conservare), ceea ce a dictat la rându-i organizarea spațiilor: depozitare, conservare pe termen lung a operelor, spatii tehnice și de expoziție.
Intervenția noastră a constat în organizarea funcțională, în stabilirea priorității spațiilor, a modului cum vor fi introduse în spațiu operele, pregătite corespunzător, apoi introduse în zona de depozitare, protejate UV și menținute în condiții stabile de umiditate, temperatură, fară lumină naturală; condiții ce se regăsesc și la spațiile muzeale, impuse de ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor).
Un aspect important a fost flexibilitatea spațiului în timp, pentru a putea primi opere de diferite dimensiuni, de la tablouri la sculpturi, precum și capacitatea maximă de stocare. Am dorit să păstram în spațiul principal al expoziției un perete original al clădirii, din cărămidă aparentă, că o mărturie a istoriei locului; restul, care prezentau porțiuni foarte degradate, au fost refăcuți și vopsiți într-o culoare neutră, albă, ce amplifică proporția spațiului. Tavanul, deasemnea original, a fost vopsit negru pentru a se dizolva în geometria spațiului.
Fațada a fost refăcută, păstrând forma și proporția inițială, fiind vopsita negru mat , pentru a se integra cu vecinătatea ei. Din exterior o banda fina luminoasa te cheamă în spațiul expoziției.
Ușa propusa intrării este confecționată manual din oțel nefinisat și conține sigla firmei, completând stilul industrial al întregii clădiri.