ro | en
24 de argumente

24 de argumente

Autori: arh. Sorin Istudor, arh. Kalliopi Dimou, arh. Stefan Pavaluta
Birou de proiectare: skaarchitects

Colaboratori:
Cercetare și concept expozițional: Alina Șerban
Cercetare și direcție artistică: Ștefania Ferchedău
Identitate vizuală: Andrei Turenici (Daniel & Andrew Design Studio)
Editare imagini: Serioja Bocsok, Ana Negoiță
Suport logistic: Națca Vaszilcsin, Sonia Irimescu
Consultanță comunicare: Felicia Moga, Cecilia Gheorghe
Traduceri: Claudia Lie, Laura Ionică, Mihnea Costiuc


Cu sprijinul: British Council România, Rezidența BRD Scena9
Parteneri logistici: DHL International Romania, Hornbach
Partener de comunicare: DC Communication
Parteneri media: Radio România Cultural, rfi România, Zeppelin
Finanțatori: Program cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și de Ordinul Arhitecților din România din timbrul arhitecturii

Comentariul autorului

Galeria Richard Demarco din Edinburgh a organizat în anul 1967 prima expoziție dedicată artei din regiunea Europei de Est, materializând interesul promotorului de artă scoțian Richard Demarco pentru stabilirea unui dialog cu toate scenele artistice europene, inclusiv cele din blocul socialist.

“Prin expoziția 24 de argumente, Institutul Prezentului revizitează o perioadă din istoria artei vizuale și performative românești, din anii 1960 și 1970.  Punctul de plecare l-a constituit cercetarea pe care am realizat-o în arhivele galeriei Richard Demarco, din Edinburgh, unde am parcurs materiale ce reconstituie aspecte relevante ale prezenței unor artiști români în evenimente importante din Marea Britanie. Am articulat aceste descoperiri într-o expoziție care să restituie publicului o verigă necesară pentru a înțelege fenomenul artistic contemporan din România”, spune Alina Șerban, istoric de artă și curator la Institutul Prezentului.


Lucrări de arta selectate dintr-o perioada de 10 de ani sunt încadrate într-o schemă existenta rigidă. Spațiul fizic nu are un traseu intern, astfel încât punctul de plecare al întregii expoziții este reprezentarea vizuală a elementelor de legătură, a perioadelor și a tipologiilor de artă. O lectură vizuală contemporană a istoriei. Două camere mari, conectate printr-un hol, devin un spațiu singular prin crearea unor conexiuni fizice rezultate din inchiderea nucleului salii secundare si schimbarea culorii peretilor adiacenti.
In final, doua sali fara o ierarhie prestabilita sunt angrenate intr-un discurs/traseu expozitional precis, printr-un limbaj architectural sustinut de o cromatica neutra definita pe diferite planuri in profunzimea traseului, conexiuni spatiale bine controlate, o informatie vizuala si fizica clar expusa si corelata la scara existentului si a noilor interventii.