Restaurarea, conservarea patrimoniului cultural la Mănăstirea Bogdana

Comentariul autorului

Proiectul finanţat de Comisia Europeană prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 şi intitulat “Restaurarea, conservarea patrimoniului cultural la Mănăstirea Bogdana” a constat în restaurarea şi punerea în valoare a unui complex monahal, monument istoric de importanţă naţională (categoria A), alcătuit din: Biserica Sf. Nicolae (sec XIV), clopotniţa (1781), muzeu- fosta casă parohială refuncţionalizată (1876).
Biserica Sf. Nicolae este cea mai veche biserică de zid din Moldova, lăcaşul primei episcopii ortodoxe, fostă necropolă domnească, ridicată de întemeietorul Moldovei, Bogdan Vodă.
Lucrările au fost începute în 2018 când biserica avea acoperişul smuls de vânt iar casa parohială era în stare de colaps ca urmare a activitătii seismice. Recepţia a avut loc în august 2020.
Prin proiect s-a încercat punerea în valoare a etapelor de evoluţie: etapa 1 (sec XIV, formă bazilicală de inspiraţie romanică occidentală cu o navă centrală şi două colaterale), etapa 2 (sec XV, când Stefan cel Mare, a înălţat colateralele şi a adaugat pictura şi ocniţele), etapa 3 (1559, când Alexandru Lăpuşneanu a adăugat pridorul vestic de piatră şi ancadramentele gotice).
La nivelul faţadelor, etapele de evoluţie sunt marcate prin textura finisajului: tencuieli subţiri de epocă pe corpul principal (etapele 1-2) şi rostuieli pline ale pietrei aparente pe pridvorul adăugat (etapa 3). Volumul acoperişului restaurat reflectă etapa 3 de evoluţie cu structura din stejar sculptat traditional şi învelitoarea refăcută tradiţional din şiţă în locul acoperişului existent din tablă.
Biserica pictată a fost pusă în valoare prin iluminatul arhitectural al faţadelor şi al frescelor interioare. În interior, a fost adăugat un sistem de încălzire prin pardoseală monitorizat prin senzori de microclimat şi o pardoseală care, prin desen, marchează prima biserică din lemn descoperită în interio, în urma cercetării arheologice.
Clopotniţa şi casa parohială, iniţial total abandonate, au fost refuncţionalizate ca spaţii muzeale realizându-se un circuit turistic de vizitare. Întreaga incintă a fost sistematizată şi amenajată peisagistic cu alei din piatră şi spaţii verzi.
Climatizarea ansamblului a fost realizată printr-un sistem inovativ folosind o sursă energetică regenerabilă, geotermală, prin realizarea a 6 foraje adânci de 80 metri în sistem închis şi pompe de căldură apă- apă şi aer- apă.
Ansamblul a fost pus în valoare printr-un sistem de iluminat arhitectural, acesta, împreună cu microclimatul interior fiind integrate într-un sistem electronic activ de control de tip BMS. Toate clădirile au fost dotate cu un sistem electronic de înregistrare şi monitorizare a activităţii seismice care va fi de folos în cazul unor intervenţii ulterioare.