Victoriei 139

Comentariul autorului

Imobilul de locuinţe colective din Calea Victoriei 139 este o prezenţă discretă, în special pentru ochiul neformat, care s-ar concentra mai degrabă pe detaliile Palatului Cantacuzino, aflat alături. Este una dintre clădirile mai puţin cunoscute proiectate de arhitectul Arghir Culina, poate principalul exponent al curentului Art Deco în Bucureşti. Chiar fără să fie declarată monument istoric, clădirea are trăsături remarcabile, proporţii și detalii care marchează sensibil intersecţia dintre Calea Victoriei şi str. Gheorghe Manu.
Inițial gândită ca imobil de locuințe pentru clasa privilegiată, cu spații pentru public la parter, clădirea a decăzut în ultimii ani. După anul 2016 spațiile comerciale s-au închis, imobilul fiind încadrat în gradul I de risc seismic. Ultimii chiriași au plecat în anul 2017, după care clădirea a traversat un amplu proces de refacere și restaurare.
În multe apartamente, din care locatarii plecaseră în grabă, am găsit poveşti de locuire consemnate prin obiecte diverse, sau intervenţii asupra interiorului, sau fotografii, jurnale, cărţi.

Fiecare cameră ne-a spus o poveste despre locuitorii plecați mai recent sau mai demult și despre relația pe care au avut-o cu locuințele – unii au păstrat finisajele interioare originale, alții au încercat să renoveze cu placaje moderne, unii au creat false coloane și șeminee în încercarea de a-și înfrumuseța locuințele. Piese de mobilier și diverse obiecte decorative au fost acolo probabil de la început.

Proiectul nostru urmărește crearea de locuințe contemporane selecte, cu toate exigențele impuse de acest program de arhitectură, într-o clădire interbelică ocupată pe vremuri de familii înstărite. Întrucât modul de viață s-a modificat semnificativ în ultimele decade, clădirea a trebuit să treacă printr-un proces profund de transformare. În ciuda modificărilor dictate de standardele și normele actuale, am făcut eforturi să conservăm o parte din istoria Bucureștiului.
Compoziția volumetrică și arhitectura fațadelor au dictat regulile de intervenție asupra imobilului: fațadele principale sunt conservate integral până deasupra etajului 5, în timp ce etajele superioare retrase deschid mai multe direcții de acțiune, acestea fiind separate de primul registru printr-o profilatură orizontală puternică.
Principala intervenție este transformarea mansardei într-un etaj retras, cu acoperire în terasă. Astfel, clădirea capătă un aer contemporan, fără a afecta semnificativ imaginea de ansamblu și percepția asupra clădirii. Separarea celor două registre este subliniată discret prin texturi - spre deosebire de primele etaje la care tencuiala istorică se păstrează, etajele superioare sunt placate cu fibrociment, iar tâmplăria este realizată din aluminiu. Am creat un contrast fin între cele două registre prin replicarea poziționării golurilor la etajele retrase și prin respectarea raportului plin-gol. Ultimul etaj este marcat prin două elemente orizontale, similar cu etajele existente -balconul cu balustradă de sticlă și pergola metalică în dreptul cornișei.
Dorința de a conserva patina timpului se observă inclusiv la interior, unde amenajarea a preluat influențe din limbajul art-deco. Astfel, va exista o continuitate între interior și exterior, iar lobby-ul va deveni o continuare a străzii. Spațiile de la parter vor fi deschise publicului.

Prin această intervenție, clădirea primește o nouă șansă la viață. Viitorii locuitori se vor bucura de o clădire prestigioasă din care vor putea admira centrul orașului și în care vor beneficia de standarde înalte de locuire. La rândul său, orașul recuperează o parte din istoria sa.