Dușmance ale poporului

Comentariul autorului

Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea. „Duşmani ai poporului” n-au fost doar adulţi, ci şi copii, n-au fost doar bărbaţi, ci şi femei. Ţărănci şi aristocrate, intelectuale şi femei simple, femei în vârstă, adolescente sau chiar fetiţe, femei însărcinate, lehuze şi femei cu copii la sân au cunoscut detenţia comunistă, fiind considerate un potenţial pericol pentru regim.

Potrivit unei statistici realizată de CISAC din cadrul Memorialului Sighet, 5,31% dintre deţinuţii închişi din motive politice în România comunistă au fost femei. Motivele încarcerării lor au variat. Unele au fost considerate ele însele periculoase pentru ordinea socială a statului comunist; altele au suferit închisoarea ca mame, soții sau fiice ale unor deținuți bărbaţi.

Spaţiul destinat expoziţiei fiind limitat, acesta nu poate cuprinde decât cateva cazuri dintre zecile de mii.
Din punct de vedere al realizării, expoziția este împărțită în 2 părți principale.

a) 16 studii de caz (parter și demisol), prezentate ca proiecții luminoase realizate pe un ecran dublu (calc si pânză). Acest ecran este pus în mișcare în permanență de un curent de aer produs de un ventilator situat în spatele ecranului. Din acest motiv, proiecția intră și iese din zona de claritate, dând impresia unei respirații continue.
Sunetul ventilatoarelor accentuează starea evocativă a acestor săli, simulând atmosfera apăsătoare a detenției.

b) Sala multimedia (mansarda) care conține:
- 54 de portrete de femei și prezentări scurte ale altor cazuri din detenție - realizate prin print pe pal crud vopsit;
- infografic 3d prezentând o statistică multicriterială a detenției în gulagul comunist;
- obiect-celular cu citate din memorialistica din detenție scrisă de unele dintre femeile închise;
- vitrina cu obiecte aparținând deținutelor;
- masa de lectură;
- zona media;

Comentariul juriului

O expoziție care creează o serie de imagini puternice, viscerale în care tema este exploatată și privitorul este transpus în universul sumbru evocat de aceasta. Publicul devine un actor în expoziție, prin sunete, imagini și jocul de lumină și întuneric, el depășește condiția de simplu martor. Elemente mărunte, aparent neînsemnate ( citate sau obiecte personale) sunt expuse cu măiestrie și capătă greutate in conturarea atmosferei. O temă cu o rezonanță emoțională tragică pentru istoria oricărui timp este abil amplificată, în doză condensată, în această expoziție. Într-un spațiu ingrat, narațiuni sumbre a 16 vieți în detenție, în care elementele de lumină vagă și identități estompate, imagini ale portretelor lor mișcate discret și continuu de o mecanică simplă, intensifică întunericului și incertitudinea destinelor lor. În altă cameră, alte 54 de portrete de femei, citate din memorialistica detenției lor și obiecte personale aparent banale, cât și un nomenclator statistic al detenției în gulagul comunist sunt departe a da răspunsuri sau de a concluziona tabloul universului evocat, dar investighează critic un episod absurd din istoria umanității.