Patrulei

Comentariul autorului

Locuirea verticală durabilă cu amintiri interbelice

Renovarea, consolidarea, recompartimentarea, refațadarea și modernizarea tehnică a unui mic bloc interbelic a devenit ocazia valorificării spiritului eterogen al locului și explorării unui model de locuire pe verticală pentru mai multe generații. Noua imagine arhitecturală minimalistă împletește atenția pentru amplificarea spațiilor de tranziție specifice locuirii bucureștene cu preocuparea pentru durabilitatea și expresivitatea materialelor în cadrul detaliilor constructive originale.



Un context dificil și eterogen

Insula urbană formată din străzile Călărași, Delea Veche și Popa Nan reflectă complexitatea tipică a țesutului construit din zona centrală a orașului, cu un specific balcanic: volumetrii și funcțiuni eterogene, aspecte vizuale contrastante, alături de bogăția relației dintre case și curțile lor. Limitele exterioare ale acestei insule bulversează percepția urbană pietonală prin variația tipologică și de scară a maselor construite. Blocurile de apartamente cu zece niveluri din perioada socialistă plachează limita sudică, în timp ce pe laturile vestice și nordice se înșiruie locuințele de tip „vagon” pe un singur nivel, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Latura estică și interiorul insulei oferă cea mai amalgamată imagine urbană, cu o ordine slăbită excesiv de blocurile mai înalte de apartamente realizate recent printre clădiri interbelice de locuit de înălțime medie sau joasă. Forma și mai ales mărimea insulei urbane au impus realizarea unei mici străzi înfundate, cu ramificații ulterioare, precum Intrarea Patrulei, pentru accesul la loturile neregulate și complicate din interiorul acestui perimetru.
Amplasamentul proiectului realizat de echipa Studio3plus se află într-o astfel de situație, la numărul 6. Blocul interbelic existent cu 3 niveluri și mansardă, asupra căruia s-a desfășurat intervenția de renovare, ocupă parcela de 189 mp în formă de „L” într-o configurație similară rezultată din retrageri, cu o alipire la calcan pe latura de sud, dar fără alte clădiri învecinate alipite aici, pe o amprentă la sol de doar 106 mp. Pe de altă parte, clădirea învecinată dinspre vest, de la numărul 8, „împinge” volumetria de la numărul 6 și îi determină de fapt retragerea specifică, condiționând izolarea curții interioare a acesteia dispre nord. Capătul de perspectivă al Intrării Patrulei este dominat de un stejar secular ce învăluie pe toată înălțimea blocul interbelic existent și toate cele trei case învecinate: locul devine spectaculos prin această prezență vizuală care conferă identitate interiorului insulei urbane.

Intensificarea spațiilor de tranziție între interior și exterior

Consolidarea clădirii interbelice a urmărit implicit și o transformare a imaginii arhitecturale existente fără o valoare stilistică semnificativă. Micul bloc de locuit a fost profund alterat de intervențiile improvizate ale foștilor proprietari, mai ales în zona mansardei. Intervenția coordonată de biroul Studio3plus a vizat consolidarea, recompartimentarea, remodelarea fațadei, dotarea cu un lift atașat scării principale pe amprenta existentă a clădirii și inserția de balcoane deschise. Programul coagulează ideea unei locuințe cu noi valențe, adaptate la o abordare diferențiată și flexibilă asupra funcționalității. În primul rând, spațiile interioare s-au deschis către cele trei curți remodelate, conferindu-le unicitate: către nord (curtea interioară), vest (curtea de acces) și sud (curtea extinsă pentru accesul auto). Vitrajele mari aduc un aport de luminozitate în camere și întăresc legătura acestora cu exteriorul dens construit, contrastant, dar plin de caracter. Spre vest, imaginea stejarului secular este pusă în valoare, iar la nord, zona de zi a parterului cu bucătăria beneficiază de o terasă proprie în curtea interioară, imaginată ca un capăt de perspectivă pentru bucătărie, devenind în plus și un spațiu prietenos prin adăugarea unei agreabile jardiniere cu flori. Acordarea unei atenții sporite spațiilor de tranziție dintre interior și exterior probează interesul proiectanților asupra zonelor semiprivate sau semipublice pe care locuirea bucureșteană antebelică sau interbelică a dovedit-o cu prisosință în precedentele definitorii pentru ceea ce azi numim „țesut istoric” sau „oraș vechi”. Camera de zi, de pildă nu este lipsită de accesul la o mică zonă verde spre vest, percepută de la locul de luat masa. Un brad columnar plantat în fața volumului vertical al liftlui, lângă intrare, devine un simbol al curții și al dezvoltării verticale a casei, ca în alte exemplele moderniste din zona centrală a Bucureștiului. Noile lucarne amplifică referințele arhetipale la cel de al treilea etaj, astfel încât să reamintească privitorului că încheie creșterea casei spre cer în modul specific mansardelor, deschizând în schimb privirea către contextul mai larg al orașului. Configurația planului la parter se remarcă prin „telescoparea” spațiilor pe laturile de vest și nord, pe laturile dedicate ferestrelor principale. Latura de vest amplifică diferențierea fațadei prin prezența verticală a liftului și a celor două accese, principal și secundar, după binecunoscutul model interbelic. La etajele 1 și 2, câte un balcon de 4 mp adăugat camerelor de zi produce un important spațiu de tranziție către exterior, cu vedere la curtea de intrare și stejarul maiestuos.

Reorganizarea complexă și flexibilitatea locuirii

Refuncționalizarea spațiilor a implicat o serie de intervenții majore la interior, pe trei registre. Primul dintre acestea vizează apartamentul principal care ocupă demisolul (zona tehnică cu o curte de lumină), parterul (zona de zi) și primul etaj (zona de noapte), cu acces la curtea interioară privată dinspre nord. Vestibulul de intrare cu scara principală (extinsă pînă la etajul al 3-lea) și liftul adăugat oferă acces direct spre sud la camera de zi, iar spre nord, către sufragerie. Scara secundară separă sufrageria de bucătăria cu acces la terasa curții interioare. Izolarea zonei de noapte la primul etaj oferă avantajul intimității în raport cu zona de zi de la parter. Dormitorul matrimonial beneficiază de o baie proprie, deschisă și gandită să ofere o calitate aparte dormitorului, în timp ce dormitoarele mai mici au acces la o baie separată din holul comun în care debușează scara secundară.
Următoarele două registre de organizare interioară se referă la cele două apartamente individuale de la etajele superioare, cu câte 3 camere fiecare (cameră de zi și două dormitoare), accesate prin scara principală cu lift, din vestibulul de la parter. Toate cele trei apartamente sunt gândite în scenariul unei locuințe pentru o singură familie care poate lucra de acasă (etajul 3 devenind birou în acest caz) și care care oferă spații independente pentru părinți și copii. Întreruperea scării secundare la etajele 2 și 3 a permis în spațiul eliberat amenajarea băilor pentru zona dormitoarelor la apartamentele suplimentare.

Înveliș durabil și detaliere atentă

Intervenția asupra clădirii existente a presupus, pe lângă consolidarea structurală, o remodelare a fațadelor și o amenajare cu un limbaj unitar, exprimat prin preocuparea pentru cele mai mici detalii. Înlocuirea tencuielii degradate de la exterior cu un placaj de cărămidă aparentă (folosită și la împrejmuirea curții de intrare) face o trimitere la exemple interbelice care folosesc acest material cu o mare durabilitate și expresivitate vizuală. Tabla fălțuită învelește acoperișul și volumul vertical al liftului cu scara principală, iar placările metalice ornamentale de aceeași culoare, croite în mod personalizat, evidențiază discret cadrul noilor ferestre și delicata copertină de la intrare, într-o manieră contemporană. Interpretarea minimalistă a suprafețelor a atras după sine efortul de controla precis stereotomia fațadei de cărămidă și geometria liniilor de îmbinare la placajul modulat din tablă fălțuită. Treptele de intrare alcătuiesc împreună cu jardiniera o compoziție volumetrică abstractă, realizată din granit, amintind în mod evident de maniera cu care maeștrii modernismului interbelic tratau compoziția spațială a holului de intrare la clădirile de locuit, integrând suprafețele orizontale ale pardoselilor cu cele verticale ale soclurilor sau lambriurilor. Interesul pentru o anvelopantă realizată din materiale capabile să reziste cât mai mult în timp, să îmbătrânească frumos și să exprime sensibilitatea asupra contextului eterogen bucureștean, vine în prelugirea unei preocupări pentru adăugarea de materiale naturale și la interior: piatra naturală la băi, bucătărie și în continuarea acesteia la terasa curții interioare de la parter, alături de lemn la mobilierul integrat din încăperi și la pardoselile din parchet multistratificat cu sistem inteligent de încălzire controlat electronic de la distanță de pe telefonul mobil. Elementele de tâmplărie interioară, tapetul special, mobilierul personalizat, obiectele sanitare din ceramică și corpurile de iluminat cu concept de design completează cu succes imaginea elaborată a desfășuratelor interioare caracterizate de o certă prețiozitate a suprafețelor și detaliilor. Scara interioară principală, extinsă și restaurată, este elementul care transmite cel mai puternic caracterul istoric al casei: modernismul ca episod al trecutului care acum este reamintit, revalorificat, reinterpetat.

Semnificația unei renovări sensibile la context

Nu este prima ocazie în care Studio3plus intervine pe clădiri interbelice în contexte valoroase din București. Remintim proiectele anterioare ale acestei echipe: SavArt, vila din str. Washington nr. 7 (arh. Octav Doicescu), casa din Parcelarea Calea Lacul Tei și clădirea din str. Louis Blanc care găzduiește acum „Academia spațială” Dr. Leahu. Patrimoniul interbelic nu poartă totdeauna plăcuța de „monument istoric” și nu este totdeauna o vilă de lux realizată un maestru al profesiei. Micul bloc din Intrarea Patrulei nr. 6 nu atrăgea nu nimic atenția înainte de renovare, însă acum îl înțelegem ca pe o piesă care contribuie semnificativ la continuitatea spiritului interebelic al unui loc plin de diferențieri, de varitate și de bogăție în ceea ce privește calitățile locuirii. Renovarea a mediat subtil aceste calități între interior și exterior, amplificând trăsăturile locului. A ridicat mai sus nivelul calitativ, nu doar prin prețiozitatea materialelor folosite și efortul în detaliere, cât mai ales prin explorarea unui nou model de locuire mai flexibilă, deschis utilizării intergeneraționale și lucrului de acasă în contextul actual economic și sanitar atât de dificil. Acest proiect confirmă în final faptul că o bună renovare conlucrează cu patrimoniul existent „banal”, transformându-l cu sensibilitate și reactivându-l fără nostalgie, cu multă atenție și preocupare pentru identitatea istorică orașului.