Comentariul autorului
Ca în multe alte locuri din Bucureşti, şi aici apare mai întâi o nevoie de a potrivi cumva împreună mai multe piese dintr-un cartier ale cărui trăsături s-au amestecat şi suprapus de-a lungul timpului.
Acestei nevoi i se adaugă şi o încercare de recuperare a ceva din eleganța uneori mai reţinută, alteori mai capricioasă, a unei arhitecturi bucureştene în care mijloacele folosite au fost, adesea, doar jocul suprafeţelor, texturilor şi nuanţelor diferite de tencuieli, adâncirea pliurilor sau reliefarea cutelor şi muchiilor. Această stratificare a închiderilor, precum şi amestecul de materiale şi nuanţe sunt, la rândul lor, un altfel de fragmentare.
Parterul este mai înalt şi rămâne deschis spre stradă, ceea ce nu este neapărat specific Bucureştiului, sau cel puţin acestei părţi a oraşului. Ceea ce îi este însă specific este regăsirea întâmplătoare, la colţ de stradă, în răspântii, în intrânduri, ganguri sau pur şi simplu la parterul ori în curtea vreunei case mai răsărite, a câte unei prăvălii sau a unui mic local de cartier. În aceeaşi răspândire neordonată prin cartierele bucureştene, mai degrabă la scara caselor, decât a oraşului, ne imaginăm că se va aşeza şi această deschidere spre stradă a curţii şi clădirilor de pe strada Sfinţii Voievozi, de la numerele 20-24.