ro | en
The Infinite Dinner

The Infinite Dinner

Autori: arh. Livia-Maria Stanciu, urb. Diana-Cristina Geru, arh. Gabriela Mirela Scânteie, urb. Maria Costelia Clapa, arh. int. Oana Porojan, arh. int. Hlaa Majni, arh. int. Mihail Ceban, arh. Angelo Antonucci, arh. Adrian Ștefan Dobre
Birou de proiectare: K2 Design Lab

Colaboratori:
Colaborator: Maison Dadoo, Quadra Casa
Mobilier: TIA Colors, Alberta Casa, LIFI Group
Beneficiar: Manokhi, Vogue Italia
Foto: Serban Neacsu

Comentariul autorului

Pentru această cină desfășurată într-o sală istorică de mari dimensiuni, dispunerea meselor a fost concepută ca o intervenție scenografică pornind de la ideea de continuitate. Mai multe variante de configurare au fost analizate în raport cu geometria încăperii, așezarea invitaților și posibilitățile de interacțiune. Soluția finală este alcătuită din două trasee curbe întrepătrunse, care evocă subtil semnul infinitului fără a-i reproduce forma în mod literal.
Privită în ansamblu, compoziția generează un desen fluid și continuu, a cărui imagine se transformă odată cu deplasarea participanților prin spațiu. La nivelul fiecărui loc, curburile modifică relația obișnuită dintre persoanele așezate la o masă lungă, facilitând contactul vizual și conversația între invitați aflați pe laturi diferite.
Amenajarea este definită prin relația dintre formă, materialitate și lumină. O față de masă cu finisaj metalizat urmărește traseele curbe ale compoziției, iar faldurile sale accentuează geometria acestora. Reflexiile se modifică în funcție de iluminare și de punctul de observație, contribuind la o percepție mereu schimbătoare a ansamblului. Scaunele cu volume compacte mențin claritatea desenului și permit citirea neîntreruptă a formei meselor. Aranjamentele florale completează compoziția, consolidând dialogul dintre textură, volum și lumină. În acest context, diferite discipline creative se întâlnesc într-o experiență construită în jurul momentului comun al cinei.
Mesele sunt amplasate central, păstrând libere perspectivele către proporțiile încăperii, plafonul decorat și detaliile arhitecturale ale pereților. Configurația poate fi citită atât ca obiect autonom, cât și în relație cu spațiul care o găzduiește, fără a-i eclipsa caracterul. Pe durata evenimentului, intervenția redefinește temporar modul de utilizare și percepție al sălii prin organizarea mobilierului și tratarea suprafețelor, fără a modifica în niciun fel arhitectura existentă.