Comentariul autorului
„CELLA/kamera" este o întâlnire între Alexander Brodsky și clădirea Malmaison, un schimb între idei noi, obsesii vechi ale artistului și spațiul aparte al unui edificiu care a funcționat drept garnizoană militară, transformată ulterior în centru de detenție și anchetă a deținuților politici în secolul al 20-lea. Într-un loc cu o istorie complexă, într-un prezent geopolitic complicat, proiectul se hrănește din context și îl generează totodată, lăsând realitatea, memoria și imaginația să îl construiască.
Clădirea pune la dispoziția lui Alexander Brodsky istoria și arhitectura sa: incinta, camerele, coridoarele fără sfârșit, cadența ușilor și a ferestrelor — toate transpuse, reîncadrate și interpretate în instalația site-specific. Se formează, astfel, o altă realitate spațială, o serie de situații radicale care exercită asupra vizitatorului constrângeri fizice și perceptive, punând în criză impresia de stabilitate precară, de libertate fragilă.
Cadrul original al galeriei este preschimbat prin limite nou create, în plan orizontal și vertical: ziduri, tavane coborâte, structuri metalice, oglinzi ce generează o succesiune de închideri și deschideri: celulă în celulă în Cella.
Patru spații compun instalația: Fântâna, Coridorul, Cella, Camera Obscura, fiecare cu propriile limite și moduri de a trece dincolo de ele. De la uleiul negru al fântânii, la reflexii și oglinzi, de la negrul total de deasupra tavanului la griul atotprezent, de la lutul fărâmițat la calc și hârtie, suprafețele texturează spațiul și însoțesc privitorul într-o călătorie spre interior.
Expoziția, prima a lui Alexander Brodsky în România, aduce laolaltă o serie consistentă de lucrări din 1990 și până în prezent, fiind densificată de materie modelată in situ. Straturi peste straturi au fost adăugate de el și asistenții săi în cele 22 de zile de rezidență de creație, peste structura ridicată anterior, toate în coordonare cu echipa din București. Intervenția a fost concepută ca o construcție reversibilă, realizată din elemente ușoare și reutilizabile, care au însă puterea de a crea o experiență spațială intensă.
Una dintre multiplele misiuni asumate de proiect a fost consolidarea statului clădirii Malmaison ca spațiu de exprimare culturală, precum și amplificarea practicilor comunităților de artiști care activează aici. Malmaison a fost referință, pretext, context, cât și „beneficiar” al demersului, în încercarea de a reutiliza adaptabil și de a transforma un loc al închiderii într-unul al producției culturale deschise.