Transilvania | Extravaganza, Ștefan Câlția; Fosta Manastire a Ursulinelor,

Comentariul autorului

Amenajarea expoziției artistului Ștefan Câlția s-a realizat în fostul ansamblu al Mănăstirii Ursulinelor, o ctitorie gotică de secol XV preluată ulterior de la dominicani, poartă amprenta unei radicale reconstrucții baroce finanțate prin donații substanțiale de Împărăteasa Maria Terezia, funcționând secole la rând ca o prestigioasă școală de fete. Închisă în urmă cu 10 ani, părăsită și folosită doar ca spațiu underground de expunere, clădirea se afla într-o stare de degradare avansată.
La vizita pentru alegerea spațiilor expoziționale la sfârșit de 2025, am găsit clădirea ca pe un corp deschis pe masa de operație: ziduri decopertate de tencuială în partea de jos, pardoseli aproape integral desfăcute, partea superioară a bolților de la subsol la vedere, straturi de văruială decojite sau desprinse, umezeala aproape de 90%, șlițuri in pereți, tâmplărie degradata. Toate acestea contrastau cu o arhitectură de o frumusețe și o delicatețe remarcabile. Într-o asemenea stare a clădirii, o intervenție expozițională de mare anvergură și cu un timp de producție limitat părea puțin probabilă.
Intervențiile au urmărit câteva principii esențiale: reversibilitatea și protejarea substanței istorice, conservarea urgentă parțială a monumentului, integrarea expunerii în discursul curatorial și crearea unui parcurs care pune în valoare straturile istorice, decorațiile baroce și atmosfera discretă a ansamblului.
Prima dată am decis traseul: desfășurat exclusiv la parter, acesta coase spațiile interioare și curțile-spații identitare ale clădirii. Împreună cu curatoarea și organizatorii, am decis ca acest itinerar să pună în valoare atât lucrările, cât și monumentul în sine, devenind relevant și accesibil pentru orice tip de public.
În Curtea de vegetala (de rugăciune), umbrită de copaci înalți crescuți spontan, podul de lemn marchează trecerea „dincolo”, în lumea propusă de artist, lăsând fiecărui vizitator libertatea unei experiențe personale. Curtea Minerală gravitează în jurul „Guruieței”, element natural specific peisajului din Șona, satul natal al pictorului, recreat aici printr-un gest curatorial extravagant, asemenea introducerii plantelor exotice în spațiul transilvănean al secolului al XVIII-lea.
Expoziția se desfășoară pe panouri detașate de pereți și pardoseală, uneori suspendate, soluție determinată atât de protejarea lucrărilor, cât și de temele expoziției propuse de curatoare: zborul, animalul, marginea, plutirea, plantele, scena, culoarea și lumea artistului. Cromatica reținută – alb, verde pal – conferă coerență spațiului, albastrul intens marcând volumul cu o forma neregulata care domină centrul fostei săli de sport. Pereții decopertați au fost tratați cu amestecuri de var concepute special pentru acest caz, iar anumite zone au fost izolate cu folie. Acolo unde funcțiunea a impus-o, s-au realizat pardoseli flotante, precum și instalații electrice și de iluminat noi în întreaga clădire.
În acest context, intervenția arhitecturală a primit cea mai delicată misiune, devenind un ghid discret al publicului. Experiența parcurgerii propune o imersiune în universul pictorului, ghidată concomitent de amprenta vie și neșlefuită a spațiului istoric. Prin această amenajare, spațiul devine un loc al orașului care rămâne deschis și va găzdui și alte expoziții.