Comentariul autorului
Conceput pentru expoziția de grup Why “We Should All Be Feminists”, designul expozițional traduce premisa curatorială într-o experiență spațială care încurajează participarea, dialogul și reflecția critică. Inspirată de eseul lui Chimamanda Ngozi Adichie, expoziția abordează feminismul ca invitație de a regândi egalitatea, diversitatea, reprezentarea și justiția socială în contextul politic contemporan.
Intervenția arhitecturală se organizează în jurul ideii de stratificare, reflectând memoria, vulnerabilitatea, reziliența și rezistența. În locul unei succesiuni rigide, spațiile monumentale ale /SAC Malmaison sunt fragmentate în zone mai intime prin perdele textile suspendate, în tonuri neutre. Aceste partiții creează grade diferite de transparență și ascundere, permițând vizitatorilor să descopere lucrările și să își construiască propriile trasee.
Un coridor longitudinal central rămâne deschis, păstrând monumentalitatea clădirii istorice și permițând suspendarea lucrărilor de mari dimensiuni de structura existentă. Astfel, continuitatea vizuală și circulația sunt menținute.
Materialele rămân discrete. Perdelele textile reutilizate estompează arhitectura existentă fără a concura cu lucrările, iar lumina difuză creează o atmosferă de fragilitate și contemplare. Intervenția reversibilă demonstrează cum mijloace minimale pot transforma experiența spațială.
Identitatea grafică extinde conceptul curatorial în comunicarea vizuală. Inspirată de afișele de protest și manifeste politice, aceasta utilizează o compoziție tipografică îndrăzneață și condensată, exprimând urgență și acțiune colectivă. Titlul devine elementul grafic principal, iar „WE”, evidențiat în roșu, accentuează responsabilitatea colectivă și prezintă egalitatea ca proiect civic comun. Paleta restrânsă, bazată pe alb și negru cu accente de roșu, este utilizată în postere, broșuri, social media și semnalistică.
Vizitatorii devin participanți activi prin insigne purtabile care preiau fragmente din identitatea vizuală. Prin asumarea publică a termenului „feminist”, aceștia extind mesajul expoziției dincolo de galerie. Insignele devin declarații portabile, stimulând dialogul despre egalitate și reprezentare.
Proiectul demonstrează modul în care arhitectura expozițională poate media teme sociale și politice complexe prin intervenții temporare, reutilizare adaptivă, materiale discrete și comunicare grafică integrată.