Negativul unei lumi

Comentariul autorului

La intersecția dintre design expozițional și instalație spațială, proiectul propune un spațiu de expozție turnat în negativ: panouri de cofraj pentru beton alcătuiesc o suprafață orizontală continuă, cu un gol central, o agora de mici dimensiuni modelată prin absență, care evocă Clădirea Adunării Naționale a Sudanului proiectată de Cezar Lăzărescu în anii 1970.
Expoziția ‘Negativul unei lumi’ a explorat legăturile dintre România și Sudan din perspectivă diplomatică, economică, artistică și arhivistică. Intervenția spațială a pornit de la un moment important al acestei istorii comune: construcția Adunării Naționale din Khartoum, proiectată de Cezar Lăzărescu. Expresia arhitecturală și tehnicile de construcție ale clădirii sunt emblematice pentru modul în care se realizau clădirile publice reprezentative în România începutului anilor 1970. Proiectul indică astfel o legătură între producția arhitecturală socialistă românească și formele de organizare politică din Sudan, precum și schimburile tehnologice, economice și culturale dintre cele două țări în anii 1970 și 1980.
Instalația a fost realizată dintr-o serie de elemente prefabricate, folosite în mod convențional pentru cofrarea betonului aparent. Ele sunt „negativul” unui proces de construcție standardizat, aplicat astăzi la scară globală și înrudit cu tehnicile de prefabricare folosite în trecut la construcția parlamentului din Khartoum. Distribuite în spațiul expozițional, panourile au format un plan orizontal continuu, un strat asemenea unui covor, ușor înălțat față de pardoseala existentă. În centrul acestuia, o parte dintre elemente au fost îndepărtate pentru a crea un gol: un spațiu negativ care funcționa ca o mică agora și propunea un mod de a reflecta asupra potențialului spațiului muzeal, de a deveni un loc al întâlnirii și al practicării formelor colective de solidaritate.
Format în jurul absenței, prezența spațiului central este un mod de raportare la configurații care fac posibile întâlnirea, schimbul și acțiunea colectivă. Pardoseala înălțată amintește de forme premoderne de așezare, în care pardoseala însăși este o suprafață multifuncțională, folosită pentru călcare, dar și pentru repaos și întâlnire.
Pe durata expoziției, spațiul central a găzduit o serie de activități colective, printre care un atelier coordonat de Space Black și Chlorys și întâlnirile unui club de lectură organizat de NAZRA. Între aceste evenimente, spațiul a rămas un loc în care vizitatorii se puteau așeza, citi, asculta discurile din secțiunea audio și privi mai îndeaproape anumite părți ale expoziției.
Toate componentele de cofrare folosite au fost închiriate și după închiderea expoziției, returnate și reintegrate în lanțul de aprovizionare al industriei construcțiilor, fără a lăsa deșeuri sau urme, reducând astfel amprenta ecologică a acestei expoziții temporare.