Bucureștiul care n-a mai fost

Comentariul autorului

„Bucureștiul care n-a mai fost” este o expoziție despre arhitectura neconstruită a Capitalei: douăsprezece proiecte și concursuri din ultimele decenii care au rămas pe hârtie, de la Concursul Internațional București 2000 și concursurile pentru Piața Revoluției și Catedrala Mântuirii Neamului, la propuneri pentru Palatul Știrbei, Blocul Eva, Podul Mihai Vodă sau o Columnă a lui Traian în Herăstrău. Selecția a căutat echilibrul între generații, perioade, concursuri și comenzi directe, între proiecte urbane și arhitectură de obiect.

Tema de proiectare a fost neobișnuită: cum expui clădiri care nu există? Materialul de lucru era aproape în întregime imaginar: planșe de concurs, machete, schițe, texte, intenții. Formula clasică a expoziției de arhitectură, bazată pe obiecte finite și fotografii, nu funcționa.

Răspunsul a fost un spațiu de traducere vizuală. Fiecare proiect se citește pe trei registre care lucrează împreună: documentul de arhivă, randarea 3D contemporană, care reconstituie scara, atmosfera și relația cu orașul real, și planșa curatorială, construită ca structură narativă, cu citate ale autorilor și contextul istoric și urban. Randările și animațiile nu sunt ilustrații, ci instrumente de interpretare: așază proiectul în Bucureștiul de azi și îl fac lizibil pentru un public care nu citește planșe tehnice.

Parcursul nu este cronologic și nici strict tipologic. Vizitatorul descoperă proiectele în ritmul propriu și își construiește singur conexiunile dintre ele. Traseul deschis este o alegere conștientă: expoziția nu propune un discurs autoritar despre ce ar fi trebuit construit, ci un spațiu de comparație și de întrebare, în care rigoarea documentară și libertatea interpretării stau în echilibru.

Sistemul expozițional a fost gândit ca format pop-up, demontabil și adaptabil, care se poate așeza în spații diferite fără să-și piardă coerența. Expoziția a fost prezentată în mai multe locuri cu caracter diferit: o universitate de arhitectură, un centru de cultură arhitecturală, spațiul expozițional BAF și sediul Primăriei Municipiului București, în cadrul evenimentului Porți Deschise. Fiecare montaj a reconfigurat același set de elemente pentru alt spațiu și alt public. Refolosirea, montajul rapid și posibilitatea de itinerare au fost criterii de proiectare de la început.

Spațiul a fost conceput pentru întâlnire, nu doar pentru privit. Aceeași amenajare a găzduit vernisajele, proiecția unui documentar realizat în cadrul proiectului, cu interviuri ale autorilor proiectelor neconstruite, și o masă rotundă. Expoziția a funcționat ca o scenă de dialog între arhitecți, studenți, cercetători și publicul larg. La montaj au participat și studenți la arhitectură și arhitectură de interior.

Accesibilitatea a fost o miză centrală. Imaginea contemporană și textele scurte, fără jargon, deschid un subiect de specialitate către vizitatori fără pregătire în arhitectură. Mulți au recunoscut proiecte de care auziseră vag, alții au descoperit pentru prima dată concursuri care au marcat discursul arhitectural al anilor ’90 și 2000.

Proiectul este o primă etapă. Structura modulară permite adăugarea de noi proiecte, iar după prezentare numeroși arhitecți au oferit materiale din arhivele personale. Expoziția devine astfel începutul unei arhive vii a orașului posibil, în care Bucureștiul nu este privit ca rezultat final, ci ca o succesiune de alegeri, renunțări și proiecte care continuă să-i modeleze imaginarul.