ro | en
Nominalizare

Muzeul Național de Artă Contemporană

București

Comentariul autorului

În intenţia lui originară, proiectul ar fi conţinut şi spaţii pentru muzică, pentru dans, pentru fotografie, într-o construcţie a cărei semnificaţie o cunoaştem cu toţii şi care a fost un standard al perioadei de dinainte de '90 în materie de reprezentare a sistemului comunist. Arhitecţii au avut de ales între a amenaja, a renova şi a restaura corpul E4 şi a realiza o intervenţie mult mai brutală, de schimbare a identităţii spaţiului existent, o atitudine de negare a ceea ce exista în momentul începerii lucrărilor. În final, s-a apelat la ceea ce s-ar putea numi conversaţie în arhitectură, deci la o schimbare a funcţiunii în care elementele existente sunt preluate nu în totalitate, ci sugerate, în care actualitatea caută să coabiteze cu ceea ce exista înainte. Atitudinea faţă de spaţiul propus a fost una de dialog, prietenoasă, din dorinţa de a nu se repeta situaţiile din anii '80, când multe clădiri, ca şi Casa Poporului, s-au născut printr-o mare agresivitate asupra construcţiilor existente.



Alte lucrări cu aceiași autori: