ro | en
Hilton Garden Inn, Centrul Istoric
Distincție Alumil

Hilton Garden Inn, Centrul Istoric

Autori: arh. Carmen Tănase, arh. Ana Cimpeanu, ing. Alexandru Tănase
Birou de proiectare: ENTERPRISE A&D

Colaboratori:
Structura: Professional Construct, expert: Prof. Paul Ioan
Instalații: MC General Construct
Execuție: Consola Grup
Beneficiar: Apex Alliance 1
Foto: Vlad Pătru

Comentariul autorului

Clădirea de la intersecția străzilor Smârdan și Doamnei reprezintă o mărturie istorică a transformărilor prin care a trecut centrul istoric în zona financiar-bancară și societatea românească în ultima sută de ani. Datată la sfârșitul secolului XIX, mai precis în 1886 ca imobil al primei Societăți de Asigurări denumită "Naționala", clădirea avea inițial doar un parter înalt și două etaje. În 1932 suferă modificări importante structurale și de plastică arhitecturală prin adăugarea a trei etaje suplimentare. Noua expresie a fațadei este una modernistă, in stilul Art Deco. Din clădirea inițială este menținută doar scara monumentală și vestibulul de intrare. Urmează anii tumultosi ai naționalizărilor din perioada comunista, degradările puternice suferite în timpul cutremurului din 1977 și consolidarea improvizată de la începutul anilor 90 când devine sediul primei Bănci Țiriac. Din 2000 clădirea este complet abandonată pentru următorii cincisprezece ani.
Încă de la începutul secolului XX apar frecvent supraetajările ca urmare a creșterii prețurilor terenurilor în zona centrala, urmate de ocuparea intensivă. Același fenomen are loc si astăzi cu o intensitate și o presiune mult mai mare.
Intervenția din 2015-2017 s-a făcut pe mai multe planuri dar cea mai importantă intervenție care i-a schimbat aspectul a fost intervenția de supraetajare în aceeași logică a supraetajărilor anterioare și conversia în hotel de patru stele. Inspirați de aliura Art Deco a clădirii, de liniile lungi in secventă care creau volumele de colț, am încercat să continuăm aceeași geometrie și la etajele extinderii. Colțurile clădirii de la intersecțiile de străzi le-am marcat prin volume moderne care la nivel de idee amintesc de retragerile succesive, în rezalit, întâlnite la intrările în imobilele Art Deco ale Bucureștiului anilor 30. Trecerea dinspre partea istorică și cea modernă se realizeaza la etajul cinci prin tratarea fațadei în maniera unui acoperiș tip mansarda în care lucarnele sunt interpretate într-o formă simplificată, modernă. La etajele șase și șapte, ideea de lucarnă este folosită la altă scară și altă proporție încât creeaza o succesiune de volume, un fel de rame prin care dinăuntru privești peisajul centrului istoric ca pe un tablou.