Curtea lui Pherekyde

Comentariul autorului

„Curtea lui Pherekyde” a inițiat un model de colaborare între agenți sociali, economici și culturali care coabitează imobilul proiectat de arh. Tiberiu Niga, în 1936, la intersecția dintre Calea Victoriei și str. Piața Amzei. Curtea interioară a acestei clădiri a fost propusă ca teren de mediere între interesele diverșilor actori și unitate tipo-morfologică cu potențial cultural. „Imobilul Pherekyde”, așa cum e numit în ghidul Bucureștiului editat de Mariana Celac, a funcționat ca nod de transfer între domestic și public, instituții și locuitorii orașului, mediul academic și cel artistic.

Caracterul semiprivat al curții interioare le ridică locuitorilor probleme de gestionare. Aici se întâlnesc pasaje și intrări ale rezidenților, spații anexe ale comercianților, un birou cu vitrine și locuri de refugiu citadin. Aceste elemente ale vieții urbane configurează un spațiu hibrid, subordonat nevoilor domestice și intereselor economice. Pornind de la absența unui numitor comun între ele, proiectul a prilejuit o abordare trans-sectorială de potențare a curții în beneficiul colectiv. Modelul de colaborare a permis dezvoltarea următoarelor ipostaze de valorificare: curtea ca spațiu expozițional, curtea ca punct de informare, curtea ca destinație în cadrul unor trasee culturale, curtea ca spațiu de dialog comunitar. Instanțele au fost relevate prin instrumente testate în proiect: expoziție, cercetare de arhivă, tururi ghidate și sondaje de opinie privind relațiile de bună vecinătate și raportarea lor la cartierul istoric. Palierele pe care s-a desfășurat proiectul au urmărit:

1. Recuperarea „Imobilului Pherekyde” în memoria colectivă, prin expunerea, într-o vitrină explicativă permanentă, a proiectelor neconstruite aparținând lui Constantin Iotzu (1935), Constantin Pomponiu (1936) și a proiectului final al lui Tiberiu Niga (1936). Suprapunerea lor arată nu numai diversitatea expresiei arhitecturii interbelice moderniste, ci și trei iterații ale curții interioare: spațiul privat funcțional, spațiul semipublic – pasajul comercial și spațiul semiprivat al curții actuale. Afișajul cercetării semnalează caracterul particular al spațiului comun și consolidează un reper urban.

2. Valorificarea unui spațiu comercial al curții ca platformă curatorială, prin expoziția Silent Ornaments, deschisă în incinta imobilului, care a adus împreună lucrările unor artiste contemporane într-o scenografie de obiecte semnate de Frank Lloyd Wright, Philippe Starck, Bořek Šípek, Ettore Sottsass, Paolo Pallucco și Robert Wilson. Expoziția dă curs dimensiunilor narative și funcționale ale ornamentului arhitectural, redefinit în modernism, care migrează de pe fațadele publice în spațiul interior domestic.

3. Valorificarea rețelei de curți interioare ale zonei, prin cartografierea unui traseu afectiv în trei tururi ghidate. Acestea au adus în atenția locuitorilor mărturiile și straturile bucureștene descoperite în țesutul urban și tipul spațial al curții interioare, ca proiect desăvârșit al peisajului modernist.

4. Studiul nevoilor/problemelor cu care se confruntă locuitorii cartierului și ai „Imobilului Pherekyde” în privința spațiilor comune, prin chestionare publice și întâlniri cu locatarii, comercianții și proprietarii implicați.

Toate schimburile de cunoștințe dintre toți cei implicați au relevat și capitalul cultural pe care îl atrage fenomenul locuirii. Mai departe, acest model de colaborare poate fi replicat și în cazul altor așa-zise „resturi urbane” nevalorificate.