ro | en
Girafa Urbană - Tunari-Eminescu
  • Nominalizare la secțiunea „Cercetare prin arhitectură / arhitectură și experiment”

Girafa Urbană - Tunari-Eminescu

Autori: arh. Maria Duda, arh. Alexandru Belenyi
Birou de proiectare: BAZA. Deschidem Orașul

Colaboratori:
Co-autor: arh. Irina Belenyi
cu sprijinul PLUS S2
Foto: Ștefan Hillerin, BAZA. Deschidem Orașul

Comentariul autorului

Girafa Urbană dă numele unei serii de intervenții de urbanism tactic, prin care ne propunem rezolvarea imperfectă a problemelor pe care orașul ni le scoate în cale zilnic, și de care nici nu mai vorbim deși sunt evidente în efectele lor. Ca o girafă stângace, pe care o ocolești din instinct, nu are ce să caute nici în oraș, nici în experiența urbană cotidiană: o trecere blocată, o mașină ce ocupă trotuarul, un brad de crăciun abandonat la colțul străzii, o tencuială ce cade.
Aici e girafa din intersecția străzilor Tunari și Eminescu. În 2010 -11, când s-a modificat pavajul trotuarelor, înlocuindu-se asfaltul cu clinkeri de ciment, pastila pietonală ce lega trei treceri de pietoni a fost lăsată decopertată. În 9 ani, a crescut vegetație spontană, inclusiv un copăcel, iar lumea s-a obișnuit ori să o traverseze, prin noroiul ce nu se usca decât vara, ori să o ocolească pe carosabil, în claxoanele mașinilor, pentru că de cele mai multe ori era ocupată de câte o dubă sau autoturism parcat. La începutul anului 2020, am observat-o cu atenție sporită, fiind în perimetrul nostru de lucru și locuire – urmele de pantofi în noroi, dar și de pași înnoroiați pe marginea carosabilului, ne arătau că zona era intens circulată de persoane de toate vârstele: adulți, copii, părinți cu cărucioare, oameni cu animale de companie. Riscul de accidente era foarte crescut. În întâlniri succesive, spontane și programate, am conturat alături de cei la PLUS Sector 2, vecinii de bloc și colegii de la Hub-ul Leonida o intervenție temporară – un podeț de lemn – care să rezolve problema în mod minim invaziv, și să atragă în același timp atenția autorităților. Odată încheiată perioada de urgență, prin muncă voluntară și donații am construit împreună, testat, amplasat și inaugurat podul de lemn. L-am inaugurat cu sărbătoare locală, în comunitatea formată datorită lui.
La două săptămâni de la inaugurare, autoritățile au refăcut trotuarul, menținând vegetația existentă și oferind un loc și copăcelului crescut spontan. Podețul a fost îndepărtat cu grijă și depozitat, pentru alte viitoare roluri.