Orașe în transformare - Beirut după explozie

Comentariul autorului

O umbra prealuata dintr-un loc poate ilumina un altul. Așezată la 26 de metri sub Sala Plenară a Camerelor reunite ale Parlamentului României, această instalație de lumină, sunet și fotografie devine o rebeliune performantă inspirata din complotului cu praf de pușcă al lui Guy Fawkes. Subliniază modul în care deciziile politice afectează mediul construit.

Un ne-loc, un spațiu subteran întunecat, abisal în stranietatea sa, clar definit și totuși aparent fără sfârșit, unde infinitul răsună în reverberațiile structurii de beton, întinzându-se printr-un labirint de uși și ziduri, aproape inaccesibil; un spațiu atât de securizat încât devine aproape interzis. Conceptul curatorial sugerează transformarea acestui spațiu tehnic subteran, niciodată utilizat, lipsit de lumină naturală (aproximativ 2500 mp), dintr-o clădire clasificată ca "obiectiv militar cu pază armată", într-o expoziție temporară. Spațiul, ales simbolic, se află la 26 de metri sub Sala Plenară a Parlamentului României, cea mai înaltă instituție care garantează statul de drept și democrația țării.

Izolată de oraș, cea mai grea clădire din lume se clasează a doua ca suprafață după Pentagon. Inițial pentru președintele comunist Nicolae Ceaușescu, Parlamentul României stă acum ca un simbol al regimului trecut. Deși scopul său s-a schimbat, interventiile simbolice sunt necesare pentru integrarea urbană. Accesul publicului extern a fost restricționat, o condiție inițială pe care am acceptat-o. Organic, toată lumea a găsit "prieteni" care lucrau în instituție. În mod ironic, oamenii s-au întâlnit cu politicul acasă și nu în orice fel, ci prin "nepotism", un concept comunist încă prezent, dar pentru prima dată folosit în scop cultural - un dialog celebrat chiar când părea imposibil. Aprobarea, în sine un performance, 2 ani am discutat cu mai mulți vicepreședinți și secretari ai Senatului și Camerei Deputaților, departamentele tehnice, de securitate și protecție. Cu 10 semnături, nimeni nu a putut să asigure curățenia, stratul de praf vechi de 40 de ani a ajuns pe pantofii strălucitori ai politicienilor. Neintenționat, la vernisaj, fumul/haze-ul atmosferic a fost aspirat de vechiul sistem de ventilație către etajele superioare, inclusiv în sala activa plenară.

Printate pe celuloid translucid și iluminate din spate, 45 de fotografii care radiază lumină inundă întunericul subsolului. Negând gridul rigid, fotografiile sunt aranjate radial, simulând o explozie în jurul epicentrului imaginar și sunt întotdeauna orientate cu spatele către vizitator. Gestul principal, "gaura neagră", este vizibilă doar prin propria sa lumină proiectată pe pereți. Imaginea este pe cealaltă parte, secundară și poate fi înlocuită de orice eveniment traumatic. Tema este explozia silozului din portul Beirutului din 4 august 2020, un eveniment care a cauzat distrugeri masive orașului și pierderea de vieți. Fotografiate după o lună, acestea imortalizează atât trauma, cât și, mai important, speranța vieții. Acestea evidențiază trauma așa cum și spațiul expoziției se află într-o locație traumatică. Fosta "Casă a Poporului" a fost plasată urbanistic peste un fost cartier, complet ras și de bulldozerele regimului comunist, după un cutremur mortal din `77. În Beirut, unda de șoc a exploziei a șters medii construite și vieți pe o distanță vastă, în timp ce în București, urmele unui regim dictatorial au ras părți vaste ale orașului, îngropând vieți și impunând o nouă ordine și o trama urbana.