Universitatea de vară Bucium, ediția a X-a, 2022

Comentariul autorului

Parte integrantă din peisajul cultural al Țării Moților, Comuna Bucium dezvăluie treptat întreaga bogăție a valorilor sale culturale, oglindă a victoriilor și vicisitudiniilor localnicilor. Cea de-a X-a ediție a Universității de vară a continuat demersurile începute în edițiille anterioare și a rememorat parte din activitățile și eforturile depuse pentru salvgardarea zonei și conștientizarea comunității de importanța valorilor culturale materiale și imateriale conservate și perpetuate în zonă.
Asociația RPER-Ro a contribuit, începând cu anul 2009, la păstrarea patrimoniului cultural al zonei, prin intervenții punctuale în completarea intervențiilor realizate de autoritățile locale sau chiar de localnici. Prezentul atelier ”Patrimonializarea ruralului” poate fi considerat a fi conex edițiilor anterioare ale Universității de vară Bucium, întrucât principalele probleme și nevoi de intervenție în zonă au fost preidentificate parțial în cadrul Universității de vară Bucium. Tot atunci au fost identificate o serie de meșteșuguri locale, prea puțin valorificate, care, pe termen lung, prin reactivarea lor, ar putea constitui un prim pas în revigorarea și consolidarea vieții sociale.
Atelierul s-a desfășurat în contextul în care în anul 2022 a avut loc cea de-a X-a Universitate de vară organizată de RPER la Bucium și, tot atunci, s-au împlinit 15 ani de prezență și implicare a Asociației în salvarea și promovarea patrimoniului cultural al zonei. Cea de-a X-a Universitate a cumulat o serie de acțiuni și intervenții ce au conferit continutate direcțiilor promovate prin cele anterioare. Au fost realizate o serie de evenimete și ateliere conexe Universității de vară Bucium 2022 pentru a marca acest moment important.
Într-o abordare interdisciplinară - studenți la arhitectură și turism, îndrumători, dar și localnici- proiectul și-a propus readucerea la viață a unui obicei culinar local, salvarea de la dispariție a unui element arhitectural specific caselor din zonă- cuptorul, precum și promovarea turistică a acestui obicei printr-un eveniment de copt pâine și vărzări, ca eveniment conex al Universității de vară Bucium 2021 realizat în parteneriat cu OAR Alba, co-finanțat OAR Național și Asociația Fondului Cultural Național. Activitățile atelierului au stimulat și latura socială, prin evenimentul de utilizare a cuptoarului restaurate, care a reprezentat și un motiv de coeziune socială și sărbătorire a tradițiilor locale. Nu în ultimul rând, demersul educațional a urmărit acumularea de informații prin experiența directă a studenților la arhitectură și turism: expediții in comună pentru identificarea și inventarierea cuptoarelor existente, învățarea practică a unui sistem constructiv și a unor tehnici locale tradiționale de construcție, contribuind astfel la continuarea și păstrarea tradițiilor românești identitare.
Şindrila, învelitoarea tradiţională a construcțiilor din comuna Bucium, județul Alba, a devenit astăzi o raritate, ca şi oamenii care mai ştiu să o confecţioneze. Meşterul Petru Vişa din cătunul Heleşti este unul dintre aceştia. L-am descoperit, după ani de căutări, în timpul ediției a V-a a Universității de Vară Bucium (2015), organizată de către asociația Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie (RPER). În atelierul său, cu uneltele tradiționale de șindrilar scuturate de praful uitării, cursanţii şi îndrumătorii UdV Bucium 2015 au deprins tehnicile de crăpare, tăiere, mezdreluire și gărdinărit specifice confecționării șindrilei în Țara Moților. Fiecare cursant a produs câte o scândurică de șindrilă finită, cu care, puse împreună, s-a exersat refacerea acoperișului unei fântâni. Atelierul de șindrilă a fost organizat, de data aceasta în chiar gospodăria meșterului Petru Vișa, izolată într-un cadru natural de o neasemuită frumusețe, pe una dintre colinele dintre Bucium și Roșia Montană. Ca și în două ediții precedente ale UdV Bucium, meșterul a transmis cursanților toate operațiunile procesului tradițional de confecționare a șindrilei, specific zonei Buciumului: cum se crapă radial butucii de brad cu „plancacea” (toporul/barda) pentru a obține scândurele lungi de 65-70 cm; cum acestea se degroșează și se netezesc rindeluindu-le, în lungul fibrei, cu „mezdreaua”, după ce le fixăm bine pe „cal”; cum se „horjesc” pe cant, pentru a se putea îmbina între ele atunci când se montează pe acoperiș. Transferul de „know how” între generații de toate vârstele s-a petrecut în bună dispoziție și hărnicie, în ambele sensuri.