Arhitectura sunetului, clopotnița Mănăstirii Vatoped, Muntele Athos: reamplasarea clopotelor vechi și amplasarea a 12 clopote noi

Comentariul autorului

Sfântul Munte Athos, Mănăstirea Vatoped. Propunerea noastră pentru clopotniță pornește de la un principiu simplu: caracterul locului nu se atinge, se continuă. Într-un context în care fiecare gest arhitectural se măsoară în raport cu secole de continuitate, intervenția își asumă un rol discret: să pună în valoare ceea ce există și să răspundă nevoii de a adăuga clopote noi.

Punctul de plecare a fost o cunoaștere atentă a clopotniței, prin scanare 3D și studiu istoric: planurile, structura de lemn a planșeului existent, grosimea zidurilor de piatră și configurația actuală a clopotelor. Pe această bază, clopotele existente au fost reamplasate pentru o funcționare mai bună, iar douăsprezece clopote noi li se alătură într-o singură compoziție, în care vechiul și noul se citesc împreună.

Noile clopote sunt susținute de o structură nouă, discretă: un cadru subțire de oțel care poartă grinzi de lemn și clopote. Ea a fost gândită să afecteze cât mai puțin clopotnița și lemnăria existentă și să nu adauge sarcină planșeului de lemn. Încărcările sunt transferate direct către zidurile de piatră, groase și portante, care au susținut turnul de-a lungul timpului. Ordinea rămâne cea originară: piatra poartă, lemnul continuă, oțelul susține fără să se impună.

Materialitatea este restrânsă: piatra zidurilor, lemnul grinzilor, oțelul retras vizual al cadrului și bronzul clopotelor. Structura dispare în fundal, iar sunetul devine protagonistul, într-o compoziție care pare să fi fost mereu acolo.