Intervale

Comentariul autorului

În zona de deal a Buzăului, gospodăria tradițională nu era definită doar de casă și anexele sale, ci și de succesiunea spațiilor dintre ele: curtea, bătătura, grădina, livada, locuri cu funcțiuni și caractere distincte. Construcțiile păstrează o scară redusă și un caracter pavilionar, iar acareturile, simple ca volumetrie și adesea finisate în lemn, dau măsura acestui peisaj construit. Între ele rămân intervale – locuri de trecere, de lucru, de odihnă sau pur și simplu de privit mai departe.

În această logică se așază și propunerea. Programul unui mic complex turistic se fragmentează într-o succesiune de corpuri simple, cu acoperișuri în două ape, evocând anexele gospodărești ale zonei. Lemnul revine ca element definitoriu al ansamblului, sub forma unui filtru de șipci verticale.

În spatele casei existente se ascunde, pe amprenta fostei anexe gospodărești, spațiul pentru expoziție și întâlnire. Mai departe, sera apare desprinsă, ca o nouă oprire în grădină, anunțând apropierea restaurantului. Aici, programul se fragmentează în mai multe zone. Bucătăria, sala de mese, lounge-ul și spațiile anexe sunt reunite de un volum transparent care devine, pe rând, circulație, loc de întâlnire și loc de adunare în jurul focului. Un înăuntru-afară. Grădina rămâne vizibilă printre și dincolo de volume. Zonele vitrate, dublate de șipcile fațadei, trimit discret la caracterul geamlacului. O întrezărire a grădinii. Tot de aici se coboară către cramă, printr-un acces ce amintește de gârliciul gospodăriei locale.

Parcursul continuă spre zona de zi și spa, prin volume joase, deschise către grădină. Filtrul din lemn fragmentează privirea asupra peisajului, iar ritmul său este întrerupt punctual de deschideri libere.

În partea mai retrasă a terenului, unitățile de cazare se răsfiră într-o livadă, orientate spre vale și dealurile din depărtare. Parterul este finisat cu piatră, iar etajul cu lemn.

Volumele adăpostesc, pe rând, diferitele ipostaze ale șederii – primire, masă, întâlnire, relaxare și odihnă. Între ele apar spații care leagă, filtrează sau adună: uneori grădina, alteori un spațiu transparent, la limita dintre interior și exterior. Parcursul se construiește tocmai din această alternanță dintre volume și intervalele dintre ele, dintre plin și gol, dintre spații protejate și deschideri către peisaj.

Ansamblul se descoperă treptat, prin apropiere și depărtare, prin transparențe, filtre și opriri succesive. Fiecare secvență pregătește următoarea, iar arhitectura, grădina și relieful se citesc împreună, într-un ritm care lasă locul să fie descoperit pas cu pas.